Fărădelegea lui Călin – Ător


Aici. Articolul monstru, cu de-alde încă unul și încă unul, alineate, cu revizitări de pe la înaltele curți, însumează trei pagini.
Al. 6 rămăsese fără coadă: lit. c). Tevatura dinaintea-i stă chitită pe ,,dispune motivat” în, sau, defavoarea decidentului. Judecătorul de curte preliminară. Asta-i incumbă ÎCCJ. Dacă s-a ajuns la plângere e clar, ceva-ceva s-a mișcat înainte. Nu-i doar o bătălie în hârtii de tip cerere. Fiindcă o hotărâre, o bază, un temei erau deja fixate, altfel nu i se permitea acestuia să le schimbe și chiar clasare a cazului fiind, să-i dea altă formă. Neîncercând, apropo, să creeze ,,… o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.” Argumentația curții e diferită de conținut, referința este în majoritate la hotărâri definitive judecătorești și la concluzia că modificările nu trebuie să perturbe aplicabilitatea (,,… modificări de natură să afecteze…”). Cu dispusul și mai puțin de atât la Al. 7. Pentru tipul opus nepunerii în practică a acțiunii penale. Respinge, admite, verifică, desființează soluții, preschimbă motivul…. Joacă. La Al. 9. De curiozitate, cum ar arăta contestația, procurorului sau inculpatului, ca să devină inadmisibilă? ,,Contest decizia…” Punct. Pe ce motiv? C-așa doresc dânșii! Nț! Împotrivirea la ,,… modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.” Cu un ,,motivat” anterior. De aceea ultima scurtă propoziție era inutilă. Bla-blauri la Al. 10. Respingo-admitere pentru Al. 9. Al. 11 are în vedere neuzul probelor deja excluse.
Două articole. Două revizitări. La obiectul ,,meseriei” la camera preliminară. La durata procedurală. Despre verificări. Despre două luni. Art. 342. Art. 343.
Dai cu zarul. Cu probabilitate. Care-o pica acum. Și de-or fi doi, trei…. Primește dosarul cine trebuie. Ocazie pentru a intra în joc un apărător. Probabil sătul de vechiul, de până la formularea rechizitoriului și înaintare judecății, își caută un altul. Art. 344 inovează încă o noțiune: ,,… nu poate fi mai scurt de…” 20 de zile. Vreme berechet, dacă și-o ține și camera preliminară. Pentru nimicuri, cereri, excepții. Atenție, totuși. Discreția (disponibilitatea) stă-n pixul judecătorului aferent. El hotărăște cât timp oferă. Tot el, legat de un din urmă articol, 90, se erijează în suport celor fără de el, căci de, asistența juridică este obligatorie: stabilește din oficiu unul. Pentru mici, mari, liberi sau închiși, potenți sau neputincioși. Al. 4 pare ușor nearitmetic. Invocând expirarea termenului de nu mai mic de 20. Iar răspunsul său, mergând la corectitudine, ,,nu mai mult de 60 de zile”, poate dura fix 10 zile. Total….
Disfuncții au fost. Sunt încă. Tergiversarea a devenit literă, chiar cifră de alineat. Art. 345 înaintează fără echivoc ,,… termenul stabilit conform Art. 344, Al. 4…” Acolo nefiind niciun număr. Oprindu-mă la problematica găsită. Al. 1 este flancat de o decizie a CCR, că nu schimbi, cel puțin până la judecata deplină, regulile și nu introduci ,,… înscrisuri noi…” Disfuncția rezidă-n nemodificarea textului. Urcasem, ca-n jocurile de tip ,,Nu te supăra…”, o scară. Latinele ,,alea” trimițându-mă-n urmă. Ochi de vultur, judele, poate întoarce cauza către procuror, cu sancțiunile Art. 280-282. Apăi, ori corectează, ori o face bine. I se poate restitui cauza. Procurorului.
Și dacă am bătut pasu-n loc, mi se remit trebușoarele din articolele recent parcurse. Constată… și încheie actul fără citare de părți, victimă, procuror. La Art. 346. Doar se îndatorează să comunice hotărârea. Și dacă respinge cererile… urmează aceleași proceduri. Al. 3 demoralizează organele…. Nici nu acceptă refuz de a cere revenirea la cele legale. Poate respinge toate probele administrate la urmărirea penală (Al. 3, lit. b)). Căi fiind și altele. De exemplu, să nu răspundă în perioada stabilite. Dosarul back to the base. Așa cum am cules textul Al. 4 trebuie să se fi strecurat o greșeală. Dar nu este. Cică, de a sancționat, de a constatat neregularități… dispune judecarea. Nu s-or întoarce actele la procuror și mai jos întâi? Asteriscurile debordează de… altele. Deciziile ÎCCJ privesc cât poate continua arestul preventiv: 180 de zile. Însă cumulate cu cele vechi. În ultimele alineate, 5-7, nimic despre ele. Doar probe respinse de nefolosit după, chestii de compatibilitate ale instanței și despre cine judecă după încheierea din camera preliminară. Tot el.
Contestație ca peste tot. Și la-ncheierea dinaintea deferirii către judecătorul cu verdictul. Și-un pumn în gură legii, în urma sesizării lui Ion Piloiu. Față de aspectul înnoit, nu numai aceasta poate fi atacată, ci și modul de soluționare. După obicei rezultatul este decis de primul de mai sus de cel ce a dispus concluziile, în consiliu și fără adaosuri. Ce contești, aia primești. (Art. 347)
Cu Art. 348 se finalizează lungul drum al suspectului către stadiul inculpatului cu rechizitoriu viabil în proces. Grijuliu, legislatorul îi pune în sarcină judecătorului de cameră preliminară o ultimă corvoadă: își dă cu părerea despre noile sau vechile măsuri preventive și caută încadrarea optimă. Toate rezolvabile dacă actele-s legale și măsura temeinică.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share