Fărădelegea lui Călin – ΦdotV

Finalul. Sper, acum mai mult ca înainte, să mai sporovăiesc concluziv câteva ceva. Sper….
Nu-s rânduri rămase în articole ca să atingă pragul admis de 500 de cuvinte, la fel ca la examenele limbii române actuale, când pare că esența constă în cantitate și nu în ,,abuzul” de necunoscut al lexicului, în descoperirea amănuntelor mai puțin vizibile și scăpate ochiului criticului de specialitate din prea multă rutină. În fapt ce trebuie cititorului? Nu o imagine proprie parcursului narativ? Indiferent de genul și specia literară. Acelorași metehne se supun oricare alte tipologii scriitoricești, tehnologice, științifice, legislative sau nimicuri pentru publicul oricât de larg. Vrând sau crezând invers, au destinația din urmă. Altfel toate s-ar derula pe banda rulantă a vorbirii și n-ar marca altceva în afara unei nevoi de moment. Până la urma urmei asta și este, scriptele de azi devin materia maculaturilor de mâine din aceeași importanță care li se dă: niciuna. Ce-a fost, ducă-se!
Cum să…. Și aș purcede exact la prefinal, și aș puncta mirativ un paragraf dubitativ sau dubios în maniera obișnuită tuturor. O singură citire, în caracteristica școlară – tentația lui scolastic îmi dăduse târcoale -, induce o singură cheie a înțelesurilor, fortuită – forțată – de sintaxă – poziționarea, așezarea fiecărei vocabule (cuvânt) -, precum și de ligamentele – legăturile – obligatorii prin distributivitate – distribuire, alocare, împărțire. Am exagerat cu un singur scop, să demonstrez câte variante avem pentru exprimare și care sunt accesibile fiecăruia și care nu. Dar, Al. 5, luat de referință, deține încă o schemă gramaticală folosită complet eronat și nepermis în termenii juridici: omonimul. Judecând – curiozitate maximă cum ar funcționa referirea la rațiune un domn aflat în curtea justiției punându-se în locul semianalfabetului pe care-l are în deliberare – ordinar, ,,identitate” și ,,persoană” puse laolaltă fac joncțiunea doar cu identificarea vizatei. Nefericita scăpare a legiuitorului derutează, ca și cum nu mai există admisibilitate de contestație, după o contestare ulterioară la executarea pedepsei – a se nota că lipsa din Art. 599 a completării necesare executării, hotărâre de instanță sau, cum am specificat, pedeapsă, deopotrivă creează o impardonabilă greșeală -, dacă nu are persoană, temei, motiv și apărare. Așa e graiul nostru, la alții cu același efect derutant din cauza aceleiași pronunții, dar o scriere diferită, să zici capră și să te gândești mai repede la suportul pentru tăiat lemne cu fierăstrăul, să citești par și să-ți vină a lua de bâtă orice vorbă, păr, cer, dar, bor, dor…. Concluzia articolului: o dată, a doua oară nu te mai revizuiește nimeni.
Prevăzători. Același teren cu nisipuri mișcătoare. Au simțit apriorismul cedării ulterioare în favoarea Codului Civil și dezvoltă la Art. 600 ideea împotrivirii la a executa, cel condamnat, dispozițiile civile. Însă o dezvoltare numerologică pe antecedentele articolelor 597-598 și o trimitere la instanțele de același rang, civil.
N-o să mă omor după Codul de Procedură Penală. Să-i pun capăt mai repede, deci. Art. 601 ia la rând contestarea amenzilor judiciare.
Următorul, dar același, plusat, am să fac efortul lui 601,1, inventat după prima formă a codului, are aceeași speță. Adică acele cereri, toate din urmă contestatorii, însă cu titlu aiuristic. De era necesar sau nu…. Un sistem computerizat confirma imediat dacă depunătorul este sau nu condamnat, dacă face în numele unei persoane cu hotărâre de executare, dacă persoana în sine există și poate fi identificată. Chiar și dacă petiționarul are sau nu mandat. Cum acest sistem național coroborat nu s-a inventat încă, există acest articol reglementator.
Nehotărârea mea de salt se referea la penultimul paragraf, Art. 602, care reunește codurile surori – frați în singularitate – într-un unic efort de decodare: ,,Termenii sau expresiile al căror înțeles este anume explicat în Codul Penal au același înțeles și în Codul de Procedură Penală.” Iau ca atare referința. Ce ne facem totuși cu cele două mulțimi care nu-s întru totul cu aceleași elemente? Le reunim, le intersectăm, le diferențiem? Echivocurile unde le consemnăm?
Punct. Intră în vigoare când o fi. Dar și când parlamentul va primi verde de la guvern pentru adoptare. Cam 1 an. Când o fi-ul prin lege de punere în aplicare. Și cu Art. 603, ne trezim la încheiere.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share