Fărădelegea lui Călin – All bright (2)


De pus sub perna Președintelui, dar tot act de căpătâi! Fiindcă are și plusuri. Chiar dacă nu atâtea ca ale noastre (!).
Cum a supraviețuit Constituția SUA, cred că doar ,,God trust”-ul de pe bancnotele dolar ne poate da un indiciu, dar și unele stricteți ce nu lasă loc nebuniei infatuării unui loc aproape de creator, chiar dacă hărăzita nație, cu istorie nouă, fără fast și întâietate căutate printre moaște, surmontează de atunci încoace orice omoloagă. E clar, forma originală vorbește aproape exclusiv despre putere, cine, cum și cât, stabilește ponderea fiecărui stat component în exercitarea ei…. Dar dă drastic în cei aleși de nu se văd, chiar fără să spună direct. Să vedeți ce formulare are despre protecția aleșilor, care dacă și pe-acilea ar fi în uz, ar goli parlamentul fără nicio altă intervenție: ,,În toate cazurile, cu excepţia trădării, crimelor şi încălcării ordinii publice, ei se vor bucura de imunitate privind arestarea pe durata prezenţei lor la sesiunea Camerei respective şi în timpul deplasării lor de la şi spre aceasta; de asemenea, pentru orice luări de cuvânt sau dezbatere în oricare din Camere, ei nu vor putea fi anchetaţi în nici un alt loc.” Interpretarea este o joacă de copil. Dacă ai treabă ce ține de ,,meseria” pentru care ai primit delegare nu te-ntreabă nimeni de sănătate, ești lăsat să-ți exerciți mandatul, după… răspunzi cu capul. Pe stradă, acasă, chiar în vizită de prietenie la președinte, te saltă de nu te vezi. De același regim se ,,bucură” însuși măria sa, șeful de stat.
Și sunt destule alte chestiuni interesante. Amendamentele aduc câteva precizări privind cetățeanul, reușesc să abolească, dar târziu, sclavia, și am descoperit o ,,barbarie” verbală referitoare la ,,… importarea de persoane…”, ce pentru întregul ,,cod” de funcționare a federației americane reprezintă o pată rușinoasă, reprecizează, spun ei, ca argument, pentru evitarea unor ambiguități, manierele elective pentru șefii și subșefii uniunii, cărora le fixează data la care-și încetează hegemonia, nicio zi în plus, le limitează mandatele la două și remunerația la niciun cent în plus, indiferent de dorință, lege, inflație sau prăbușire economică, ei, deputații și senatorii, beneficiază de mărire doar în mandatul următor. Dacă mai au parte de el. Faptul că nici nu se micșorează….
Nimeni nu spune că la 18 ani nu ești copt, n-am văzut totuși, cum nici eu nu eram șlefuit definitiv, discernământ total în masa de trecuți de pubertate, ceea ce se regăsește și aici, 21 este marcajul stabilit pentru cel de va scrie sau ștampila numele celor ce-l vor reprezenta, baremul fiind coborât, și sper să nu mai sufere o altă modificare negativă, la vârsta majoratului abia în 1971.
În rest, un material cadru, aș zice, fără prea mari pretenții și pare normal, este însoțit de atâtea legi încât o repetiție și aici ar fi devenit obositoare, inedit pe alocuri, cum ar fi prima desemnare de senatori, care, nu știu însă cum au acceptat, împărțiți în trei grupe, aveau parte de mandate de doi, patru și șase, apoi durau exact cât, și aici pun un minus, ultima cifră. Mult, domnilor, șase ani pune pe tânjeală și nărăvire orice cocoțat în copacul privilegiilor. Și în acest caz We the People-ul s-a dovedit o coterie ordinară.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share