De Rîmnic, de bine! – Realități și atât

Judecățile își au rostul lor și este bine să rămână acolo unde încep să-și ia avânt, în cap. Pornirile de gând spre ceilalți uneori dăunează și duc la derapaje iminente, catastrofale.
N-am nicio teamă să fac un comentariu potrivnic relelor pe care o doctrină le-a și le poate face semenilor doar de dragul aplicabilității, însă istoria a consemnat destule păreri pro și contra acestei mișcări radicale și după cum afirmam, e bine ca părerile să-și stea în carapace. Cum era firesc, doar pentru faptul că orașul nostru nu putea rămâne neracordat la curentele politice dinainte de al doilea război mondial, la 6 Decembrie 1932, câțiva adepți aduc legionarismul pe hârtie: Garda Râmnicului, ziar subintitulat ,,Organ al grupării Corneliu Zelea Codreanu”. Responsabil pentru ,,buna funcționare” era un farmacist, Aristotel Gheorghiu, unul dintre mulții amintiți într-un capitol special (de ce oare numai ei?), al volumului ,,Nume cu renume” semnat de Valeriu Nicolescu. Cinismul și egoismul exacerbat al celor mai zeloși adepți transpare din continuarea titlului rubricii Informații: ,,Contra tuturor partidelor politice!”. Cele câteva articole spicuite din arhiva Bibliotecii Academiei Române de domnul Frâncu, fac încă o dată dovada exclusivismului pe care-l doreau pe piața politică românească: ,,Rostul Gărzii de Fier”, ,,Singură religia moralizează”, ,,Digul generației tinere”, etc. Dintre ,,înfocații” redactori îi amintesc pe Mihail Polihroniade, Gheorghe Mușatin, Gheorghe Racoveanu și însuși Nichifor Crainic. Activitatea jurnalistică se încheie la 6 August 1933 după 9 ediții.
Până aici lucrurile au stat bine, dar în privința încâlcelii, Gazeta Oficială stă cel mai bine, a schimbat atâtea denumiri că nu știi care pe la ce pagină stă. Domnul Frâncu le pune aici pe toate, dar nu le mai amintește la index, cu toate că aceleași denumiri sunt înscrise pentru alte date istorice. Ar fi fost corect să le treacă pe toate în cuprins. Mai întâi a fost Gazeta Oficială, o ,,Foie de publicații a județului Râmnicu-Sărat”, cu apariții bisăptămânale, debutul având loc în Octombrie 1876. Separând oarecum fluxul halucinant de date, amestecate, dăm al doilea nume cu care a ajuns la cititorii din Râmnic, Focșani și București: Gazeta de Râmnic, săptămânal, ,,Foie de Publicațiuni Administrative a județului Râmnicu-Sărat”, ,,Organul publicațiilor oficiale” si ,,Foea publicațiilor oficiale”, toate începând cu 12 August 1885. Din 6 Ianuarie 1905 poartă titlul Monitorul Județului Râmnicu Sărat până în 1931, când de la 16 aprilie, până în 1942, se va numi Buletinul oficial al județului Râmnicu-Sărat. Dacă adăugăm și cei șapte ani, netrecuți aici ca succesori ai Gazetei Oficiale, dar amintiți în urmă de mine, între 1942 și 1949, sub același titlu, atât timp cât administrația județului nu a suferit modificări, avem de a face din punct de vedere jurnalistic cu un gigant al publicisticii râmnicene, putem să etichetăm acest demers ca cel mai longeviv și al doilea ca vechime între cele orășenești, 63 de ani de viață.
Nu, coincidența este prea mare, să urmeze tot o harababură de nume pare de domeniul neverosimilului, dar…. Gazeta Satelor urmează același traseu. 3 Decembrie 1911 – se tipografiază primul număr sub conducerea unui comitet și directoratul avocatului Nicolae Dicescu – ,,Foaia Partidului Naționalist-Democrat; 12 Aprilie-10 Mai 1920 – ,,Organ al partidelor Țărănesc și Național-Democrat din R.-Sărat”; 12 Septembrie 1920-7 Ianuarie 1921 – ,,Foaia Partidelor Național-Democrat și Țărănesc din R.-Sărat”; 1 Februarie 1921-31 Decembrie 1922 – își schimbă numele în Secera și este ,,Foaia Partidului Naționalist-Țărănesc din Râminicu-Sărat”, apoi în Secera Râmnicului, după care revine la Secera, fiind în ultimele luni, din 15 Octombrie 1922, ,,Foaia Partidului Naționalist-Democrat din Râmnicu-Sărat”; 25 Martie-11 Noiembrie 1923 – titulatura devine Gazeta Satelor din Râmnicu-Sărat, ,,Organ al Partidului Naționalist-Democrat de sub conducerea d-lui N. Iorga”; Martie 1926 (după datele autorului) – adoptă numele de la prima ediție, Gazeta Satelor, care ,,… va urma același drum ca și Cuvântul…”. Printre semnatarii articolelor: avocatul G. Iorganda, farmacistul A. Vasiliu, învățătorii Al. Negoiță și C. Brătilă.
Domnul Frâncu mă trimite și la Coasa, de unde dânsul face legătura cu încă o Gazeta Satelor, ,,dezlănțuită” la 20 Decembrie 1923, probabil un singur număr, care reapare din 20 Mai 1924, mie însă atâta realitate îmi ajunge! Este clar că perindările printre atâtea gazete a fost anevoioasă, însă poziționarea lor în Istoria Jurnalismului din județul Buzău trebuia să fie riguroasă, cititorul merita o cronologie atent structurată.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share