De-ai noștri! – Viorel Dodan – Gânduri și clipe (7)


Fără îndoială, un editorialist de excepție, ,,capturat” într-un oraș prea mic, Viorel Dodan a reușit de fiecare dată să surprindă realitatea cotidiană, cu o ironie și un umor de foarte multe ori sfâșietor.
Ca și colegi de breaslă, nu de multe ori am încercat sentimente de admirație, și de ușoară invidie în ceea ce privește abilitatea sa de a ,,mânui” condeiul, dar de fiecare dată au primat prietenia, respectul și șansa de a fi prieten cu un om deosebit, cu un suflet de excepție. Cu admirație si prietenie, Sorin Stan, Directorul ziarului ,,Sensul râmnicean”.

Viorel Dodan se dovedește un ziarist cu scriitură terapeutică, a cărui principală armă de atac și de apărare este umorul, devenit o marcă a stilului personal și un procedeu care ferește textul de platitudine și dezinteres. E foarte dificil să scrii umor. Tocmai de aceea gazetarul de la „Sensul” are un dar pe care cititorii l-au apreciat și-l apreciază în continuare. De-a lungul celor cinci ani în care a semnat în paginile ziarului local, jurnalistul s-a dovedit subtil, difuz, între strategiile discursului umoristic preferând surpriza (poanta) și ambiguitatea, aceasta din urmă oferind o mulțime de sensuri și – mai ales – expresivitate. Citind cartea veți realiza că Viorel Dodan e capabil să-și exprime sancțiunea indirect, prin aluzie greu detectabilă din primul moment. Se ferește de insultă sau adresarea brutală pentru că-și respectă cititorul, interlocutorul, pe care-l vede ca pe un partener în stare să decripteze aluzia, să conlucreze cu ea. Iată de ce, în fața acestor texte nu ai dreptul (nu poți) să te superi. Ceea ce îți rămâne de făcut este să zâmbești, să admiri și să iei aminte. Răzvan Theo Chirac, redactor-șef ,,Sensul râmnicean”

VIOREL DODAN
Născut la 10.09.1971 în com. COCHIRLEANCA, jud. BUZĂU.
Copilăria și adolescența am petrecut-o în satul BOBOC din aceeași comună. Școala generală cu clasele I-VIII din BOBOC, apoi Liceul de filologie-istorie ,,Mihai Eminescu”-BUZĂU, în perioada 1985-1989. Actualmente sunt de profesie militar activ, în specialitatea comunicații.
Copilăria și adolescența mea au fost unele normale, liniștite, până la un moment dat când, schimbarea de sistem a adus cu ea inerentele frământări, ezitări și alegeri. Consider că educația primită din familie a făcut ca în ciuda problemelor să pot face alegerile corecte, chiar dacă au fost făcute uneori cu inima și mai puțin cu rațiunea. Viața a dovedit că nu m-am înșelat și că, și datorită acestor alegeri unt ceea ce sunt acum, atât în plan uman cât și în planul scriiturii.
Semnele unei oarecare chemări către scris au apărut în școala generală, când o compunere despre 8 Martie, ziua mamei a apărut la gazeta de perete a școlii. După școala generală, nu s-a mai concretizat vreo altă activitate în acest sens, aceasta venind mult mai târziu, când, în 2006, am fost cooptat în colectivul de redacție al ziarului ,,Sensul râmnicean”, unde m-am exprimat în mod liber până în 2012, când ziarul a dispărut din peisajul presei locale. Această perioadă de colaborare la ziarul local a fost cea care m-a format și mi-a dezvoltat pasiunea și plăcerea de a scrie. Alături de familia mea, această perioadă face parte din categoria ,,împliniri și realizări”. Apoi, în urma perioadei de la ,,Sensul râmnicean”, au venit și alte realizări de suflet, cum sunt publicarea celor șapte cărți de până acum:
-,,Gânduri și clipe”-martie 2014
-,,Politikon” – septembrie 2014
-,,Rîmnicul meu sărat” – iulie 2015
– ,,Versuri neserioase” – august 2016
– ,,Tresărire de lumină” – august 2017
– ,,Pamflete” – august 2018
– ,,Fragmente” – februarie 2020.
Proiectele de viitor sunt tot în domeniul publicistic, având în lucru câteva pe care sper ca la un moment dat să le aduc în fața publicului iubitor de lectură.
Îmi place să scriu, îmi place să împărtășesc cu ceilalți ceea ce văd, ceea ce simt și îmi place să învăț în continuare de la cei din jurul meu. Nu știu unde voi ajunge cu pasiunea mea și nici nu mi-am propus să ajung neapărat undeva cu asta, material vorbind. Dar sper din inimă că am ajuns la sufletele celor care au citit ceea ce am scris până acum, iar asta e pentru mine cea mai mare bucurie, așa cum sunt convins că este pentru fiecare dintre cei care se dedică scrisului.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share