De-ai noștri! – Teodor G. Baciu – O viață aleasă (7)


CAP. XIV
ÎN CASA CEA DE LUT A MOȘILOR

Mitropolitul Varlaam
Menelaș Chircu nu mai este printre cei vii. Cu câțiva ani în urmă o crudă boală a început să-l doboare. Și-a făcut pe deplin datoria pe acest pământ. Dacă fiecare din noi am contribui cu tot atâta cât a contribuit Menelaș Chircu la propășirea acestui neam, asigur pe toată lumea de progresul Țării. Așa suferind cum era dădea cele mai frumoase sfaturi tuturor.
Câtă înțelepciune se desprinde din următoarele rânduri, care fac parte dintr’o scrisoare lăsată celor doi fii ai săi.
Iată: ,,Nu vă certați. Fiți cuminți, iar când aveți discuții, unul din voi să cedeze și cel care a cedat, sa nu se creadă învins, ci cel mai înțelept.”
Boala de care a suferit l-a făcut să ducă o viață sedentară, lucru cu care foarte greu să împăca. Și pe drept cuvânt. Un om care toată viața a muncit intens, un om care nu-și pregeta nici pe ploaie, nici pe vânt, nici pe viscol, nici pe ger, să se ducă după treburi, era greu să-l poți ține, fără să facă ceva.
Așa se stinge din viață în dimineața zilei de 21 Decemvrie 1910, la locuința sa din R. Sărat. Moare, că trebuie să moară.
Moare fiindcă așa a orânduit cel de sus.
Pentru noi cei care l-am cunoscut, boierul Menelaș Chircu nu e mort. Sufletul său bun, blând și nobil e pururea între noi îmbărbătându-ne cu aceleași vorbe părintești.
Moare mulțumit și cu cea mai curată conștiință. Cu el s’a dus ultimul boier al vremurilor ce am apucat.

Iată cum era apreciat și socotit de cei cunoscuți. Din sutele de telegrame și scrisori primite cu ocazia pierderii, din unele se desprind următoarele:

În dăngănit de clopote, în rugăciunile preoților, în marea jale ce cuprinde pe toată lumea: rude, prieteni, admiratori, va fi condus la locul de veci, soțul și părintele Dvs., prietenul nostru, ocrotitorul și binefăcătorul atâtor necăjiți.
Menelaș Chircu a fost un suflet de elită, un fiu ales al Neamului. Ca nimeni altul, a cercetat cu ardoare, a îmbogățit și răspândit pe tot întinsul Țării și peste hotare, cântul, jocul și portul românesc; căci și-a iubit Țara cu adorație. Orașul, județul, lumea românească, nu vor uita pe Menelaș Chircu, prea a trecut frumos prin viață.
General I. Teodorescu

Menelaș Chircu a fost un om, în adevăratul înțeles al cuvântului, care, prin nemărginita lui omenie și caldul său patriotism, a strălucit așa de tare, încât nu va pieri niciodată din sufletele noastre. El va continua să trăiască, pe veci, în memoria și adâncurile ființei noastre, ca unul ce a creat și a stăpânit Epoca în care a viețuit.
Lt-Col. Medic Dr. Neștianu

Menelaș Chircu rămâne mereu în istoria județului și a Neamului nostru, pentru că el este cea mai reprezentativă icoană a naționalismului nostru. El a purtat opinca românească prin saloane împărătești și dansul național l-a dus peste hotare, ca să arate lumii estetica și vigoarea artei românești. Nimeni, din cei care l’au cunoscut, nu-i poate uita nobila înfățișare de prinț vrâncean, mereu zâmbitor, în straiele sale majestuoase, de Făt-Frumos al munților, încurajând mereu tineretul, spre o mai mare dragoste de cele românești. Menelaș Chircu va trăi mereu pentru că niciodată nu va muri portul și dansul românise și pentru că el le-a fost părinte. A cucerit inimile tuturora prin bunătatea sa, prin noblețea senină a inimii sale, prin manierele sale distinse și prin sufletul său mereu tânăr și cald.
Este un Mecena al județului nostru.
De ospitalitatea sa princiară s’au bucurat cei mai aleși purtători ai condeiului, Vlahuță, Delavrancea, D. D. Pătrășcanu, Ranetti, Cincinat Pavelescu, dintre cari unii l’au trecut la ,,nemoarte”.
S.-Lt. I. Bătăturescu

Cu o nespusă părere de rău am aflat dispariția dragului Menelaș Chircu.
S’a rupt firul unei vechi și afectuoase prietenii, dar aducerea aminte va rămâne vecinică pentru omul blând, primitor, harnic și onest și plin de afabilitatea vechilor boieri.
Elena și Dr. Dona

… că ați avut un soț și un părinte cum rar se găsesc, care a mers în viață cu fruntea sus, care vă lasă moștenire cinste fără pată, iar nouă, prietenilor, ne lasă amintirea scumpă a unui suflet mare și a unei mâini a cărei strângere ne făcea întotdeauna cea mai mare cinste.
Dr. Tântăreanu

Figura sa va rămâne de-a pururea în sufletul meu ca om de caracter, ca bunătate, ca manieră de conducere în societate și ca neasemuit prieten.
Maior Constantinescu

… înțeleg mult golul pe care-l lasă un soț cu atâtea neprețuite daruri fi sentimente.
In întâlnirile noastre, la răstimpuri, ne apăreați ca pilda uneia din cele mai unite și ideale căsnicii, — în care gândul și inima nu făceau decât una. Câți în casa Dvs. caldă și primitoare n’au simțit atmosfera, creată prin armonia sufletească care vă unea! Fiecare pleca de la Dvs. împăcat și cu mai multă încredere în viață.
D-l Chircu va rămâne pentru cei din generația mea. o figură luminoasă și senină că nu se poate uita și o inimă bogată în sentimente alese; adevăratul iubitor de țară, una cu pământul pe care a trăit și l-a iubit cultivând și scoțând la lumină ce era mai frumos, mai viguros și mai înflorit în tradițiile românești.
De la dânsul, ca și de la Bucura Dumbravă am învățat noi să ne facem o onoare în a păstra ceea ce este curat și adevărat în portul și jocul românesc.
Pe D-l Chircu nu-l vom uita! deși plecat dintre noi, nădăjduiesc că va rămâne și pentru cei mai tineri așa cum rămâne pentru generația mea, o pildă vie și o îmbărbătare pentru a duce mai departe fapta lui și a nu lăsa să se strice sau să se piardă darurile unice ale tradiției noastre strămoșești.
Amintirea-i va fi cu atât mai vie cu cât vremurile în care trăim ne îndeamnă să rămânem buni români după pilda înaintașilor noștri — demni și adevărați iubitori de Neam.
Natalia Slivici

BIRUINȚA LUI MENELAȘ CHIRCU

de G. Lungulescu
Când marele compozitor maghiar Bella Bartok, a dat după război primul și unicul sau recital de piano la București, sub auspiciile ,,Fundațiunei culturale a Princepelui moștenitor”, lumea noastră muzicală și artistică a fost surprinsă să vadă în program pe lângă Chopin, Beethoven, Debussy și Scarlatty, figurând la loc de cinste și câteva dansuri naționale române.
Personalitatea marelui compozitor și pianist socotit alături de Schoenberg și Van Dierer, ca un deschizător de drumuri noi, era prea bine stabilită pentru ca să nu impresioneze prețuirea deosebită pe care el o arăta dansurilor românești, punându-le alături de creațiunile marilor genii muzicale ale omenirii.
Se știa de către cei inițiați cum Bela Bartok își pusese bazele carierii sale artistice în studiul aprofundat și îndelung al folklorului muzical. Pentru a culege folklorul muzical românesc, pe care-1 prețuise dintru început pentru specificul lui, colindase satele Bihorului și ale Maramureșului, culegând din gura poporului român peste 3500 de cântece românești, dintre care primele 371 le publicase în editura Drei Masken din Munchen, însoțindu-le cu un studiu în care aprofunda științific ritmul și toate particularitățile ce alcătuiau originalitatea cântecului românesc.
Curios este, că acest act de înaltă valoare documentară și care punea în lumină prin autoritatea unui genial compozitor strein, tezaurul ascuns al artei și simțirii românești, a stârnit nedumeriri și proteste tocmai în anumite cercuri… românești. Bela Bartok a fost atacat atunci de acești… pretinși români și tăcând unele precizări în polemica în care a fost prins, el a făcut în 1913, deci cu aproape trei decenii în urmă prin ,,Convorbiri literare” această prețioasă și concludentă mărturisire: ,,din dragoste pentru muzica română am. învățat și învăț limba română”. Iar despre valoarea acestei muzici, el statornicea următoarea sentință învestită cu marea lui autoritate: ,,Culegătorul susține că este poate cea mai minunată muzică populară pe întreg teritoriul Ungariei, care luată chiar și în chip absolut, e atât de fermecătoare încât ar putea-o admira toți oamenii de muzică din Europa”.
Am amintit faptul ca sa se poată înțelege și mai bine în lumina acestui protest cât de mult însemna în acea epocă strădania și jertfa lui Menelaș Chircu, acest boier de viță și legendă, pentru reînvierea în neasemuita-i frumusețe a jocului românesc străvechi și de-o adâncă valoare simbolică.
De Menelaș Chircu, m-a apropiat șl m-a legat puternic același cult al trecutului nostru, al vieții populare cu tradiționalismul ei străbun și mai ales înțelegerea și pătimașa prețuire a jocului românesc.
În câteva rânduri m’a rugat să-i însoțesc grupele de jucători, în mijlocul cărora radia cu atâta noblețe figura luminoasă a doamnei Chircu, ca o domniță din alte vremuri, înconjurată de mănunchiul visătoarelor jupânițe.
I-am însoțit prin orașele vechiului regat și mai ales în Basarabia, unde eu însumi luptasem ca reînvietor și director al cotidianului ,,Basarabia”, la renașterea ideii și vieții românești.
Pretutindeni, grupul condus de Menelaș Chircu era întâmpinat de prieteni și admiratori care aparțineau celor mai alese cercuri intelectuale. Din primirea caldă, din însuflețirea neobișnuită care însoțea orice manifestare de la sosire până la plecarea pe care localnicii căutau s’o întârzie cât mai mult puteau înțelege cum apostolatul și jertfa acestui mare animator începuse să creeze un curent și, să numere însuflețiți susținători și pasionați iubitori ai jocului nostru românesc pretutindeni.
Minunatelor clipe de neasemuit pitoresc și vrăjit farmec al jocului, eu uneam modeste lămuriri asupra vechimii și rostului adânc al jocului în viața poporului nostru, unde el a îndeplinit o funcție aproape religioasă, părere pe care o împărtășea însuși Dimitrie Cantemir, eruditul principe al Moldovei, în cunoscuta lui ,,Descriptio Moldaviae”.
Căci vorbind despre doina românească atât de strâns legata de viața eroică a poporului român, eruditul principe — el însuși un adânc înțelegător al tainelor muzicii — ajungea la părerea ca doină se va fi numit la Daci geniul războiului, de vreme ce cu acest cuvânt — afirmă el — își încep totdeauna Românii jocurile lor de luptă: grae pontitur enitn cunctis quae fortiter in bello referent cantis”.
Dovezile care arătau cum toată această moștenire de poezie și spiritualitate am păstrat-o de la Geto-Daci ca pe cel mai vechi și sacru patrimoniu moral, mișcau pe Menelaș Chircu până la lacrimi. În acest fel se strecurase în minunatul său suflet atâta pătimașa recunoștință pentru îndepărtații Geto-Daci, încât, atunci când voia să consacre tot ce-a însemnat pentru noi ca poezie și spiritualitate dacismul, Menelaș Chircu invoca hotărât și cu acel surâs luminos pe care ochii nu i-1 pierdeau niciodată, argumentul celebrului Gorssen, care în ,,Origines poesis romanae”, statornicise că sufletul roman era cu totul adversar poesiei: ,,adversaria erat incrementis popularis poesis”.
Suflet nostalgic, trăind mai mult sub farmecul lumilor dispărute și al vechilor mitologii care socoteau muzica și dansul drept daruri divine, Menelaș Chircu, ar fi dorit să se învrednicească de o nouă viață pe care s-o consacre numai dacismului și tainelor lui spirituale pe care le intuise atât de minunat și le reînviase odată cu străbunele mituri cuprinse în jocurile poporului de adânc înțeles mistic.
Desigur, că dorința-i era greu de împlinit. I-a fost dat însă ca să se bucure de începutul biruinței și al marelui triumf al jocurilor românești peste hotare.
Faptul s’a întâmplat la Viena în 1934 unde se organizase un concurs internațional de dansuri.
Arhiducesa Ileana, care admirase în atâtea rânduri și prilejuri râvna și marea dragoste și pricepere a lui Menelaș Chircu și a colaboratorilor săi, pentru reînvierea și răspândirea jocurilor românești, l-a invitat să participe cu un mănunchi de jucători.
Grupul era alcătuit din tineret crescut și format în duhul lui Menelaș Chircu. Arhiducesa Ileana nu greșise. Căci pentru România a fost mai mult decât un triumf. A fost de fapt începutul șirului de triumfuri, pe care jucătorii români aveau să le obțină după aceea în marile centre și congrese internaționale, unde se făceau demonstrațiuni etnografice și de folklor.
Invitați pentru anul următor la Istanbul și Ankara, jucătorii români au fost chemați apoi la ,,Olimpiada” din Berlin în 1936, unde între cele 56 de națiuni, Românii, deși lipsiți de orice atmosferă și relații și-au disputat primul loc al clasificării cu Iugoslavii, cărora li se făcea o susținută curte de către cercurile Europei Centrale.
În schimb organizația ,,Kraft durch Freude” în ale cărei mase muncitorești, jocurile românești treziseră un entuziasm delirant, invita pentru anul următor pe jucătorii români, într’o lungă și minunată călătorie pe mare, până la fiordurile norvegiene, sărbătorind parcă în aceste neîntrerupte manifestări de jocuri și’nfrățire permanența geniului luminos al Geto-Dacilor, căruia cel mai vechi cronicar german Iordanes Gothul, îi atribuia în veacul al VI-lea paternitatea culturii și a străvechii civilizații germane
În 1938 la începutul verii. Roma și Milano, primea în Iunie, ca pe niște biruitori pe jucătorii români, cărora formațiunile ,,Dopolavoro” le arăta o măgulitoare preferință între grupurile celorlalte opt națiuni prezente în metropola lumii.
A fost o vară fericită, un adevărat apogeu al luptei grele, dar biruitoare pornită cu atâta suflet de Menelaș Chircu.
Căci în August, jucătorii români chemați pe Coasta de Azur la serbările de folklor internațional de la Nissa, obțineau în entuziasmul nestăvilit al meridionalilor și al unui areopag format din arbitrii veniți din toate părțile lumii, sufragiile unanime pentru portul și jocul românesc, ca cele mai frumoase, mai expresive și mai originale în aristocrația lor…
De la ritmica vie a contratimpului jocurilor până la splendorile portului nostru cu năframele albe ca de vestale, de o supremă distincție, totul apărea străinilor uimiți și vrăjiți ca un poem de seducții și de grații, de-o ideală frumusețe și splendoare.
De pe patul lui de suferință, Menelaș Chircu, conducea acum doar eu sufletul, pe aripile iubirii iui de-o nemuritoare tărie și putere, jocurile care i-au iluminat viața cu cea mai înaltă mulțumire și fericire
Cu ce emoție asculta de pe patul de suferință ecourile presei mondiale și vibrantele elogii, care cădeau ca o năvală de petale de lumini și o meritată încoronare peste jocul minunat al străbunilor noștri Geto-Daci, păstrat cu sfințenie de urmași.
Demonstrația din 1939, de pe Coasta de Azur, consacrase definitiv în fruntea tuturor jucătorilor lumii și îi și crease încă pe lângă mulțimile de admiratori și frontul unei necruțătoare adversități.
Acest șirag de neprețuite biruințe a fost întrerupt însă brusc, prin dezlănțuirea războiului în Polonia.
Jucătorii noștri în loc să-și continue marșul biruitor, s’au răspândit la rândul lor pe front în clipa când și România a fost chemată să-și facă suprema datorie.
Menelaș Chircu părea că a înțeles că trebuie să-și încheie — în apoteoză — viața-i pământească. Și precedând pe cei căzuți pe front el s’a stins ușor, trecând în ultim salt hotarul veșniciei.
Din clipa aceea Menelaș Chircu a intrat în istorie.
Nimic mai mișcător — după moartea lui ce ne-a durut pe toți — ca gestul d-lui T. Baciu, un distins și delicat suflet, de a perpetua cultul lui Menelaș Chircu strâns unit de opera căreia el i-a dat viață și putere din puterea de iubire a sufletului său. E cel mai meritat și potrivit omagiu prin frumusețea și sinceritatea lui.
Acum e război și singura horă în neîntrerupta ondulare, este a morții. Dar nici pacea nu va mai întârzia mult să-și întindă blânda-i binecuvântare peste oameni și popoare.
Și când din nou vor înflori cântecul și jocul, această nepieritoare primăvară a vieții, vor trebui să pornească iar și jucătorii noștri, pretutindeni așteptați de țările pământului, ca prin ei să se cunoască sufletul luminos al vechilor ,,nemuritori” cum își spuneau singuri, strămoșii noștri Geto-Daci din îndepărtatele timpuri ale istoriei.
Prin portul lor de un alb imaculat ca al îngerilor de lumină, ei vor duce pretutindeni de fapt un simbol de viață și lumină nemuritoare peste negurile urii și ale morții.
Iar din lumea lui de ființe fericite, Menelaș Chircu va binecuvânta pe cei ce-i poartă mai departe cu aceeași vrednicie opera și gândul, cum antica Eladă preamărea în miticii lampadofori, pe făclierii torțelor nestinse ale culturii și ale progresului uman.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share