De-ai noștri! – Ștefania Selegian – Spre cer (5)


Păcat

Tu ești păcatul
de care
nu vreau
să mă izbăvesc.

Suspendat

Cresc aripi
din sărutul nostru
naufragiat.

Lidiutei mele

Tu ești
Ca steaua călăuzitoare
Ce arată spre
Cristos,
Bucuria
Și visul,
Minunea
Și dragostea
Ești.


La început a fost

Primul cuvânt
rupt din grădina Edenului,
și așezat pe buzele tale,
ca un fulg de nea.

Meledic

Malul lacului
cu nuferi albi și greieri,
statuia de lemn.

Moștenire

Gânduri de pace
întinse ca un lanț peste câmp,
stropite cu lacrimi
de fericire,
din ochi senini
de copil.

Altfel

N-am să te mai întreb de ce.

Acum știu că
învierea Ta e răspunsul mut
la orice întrebare.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share