De-ai noștri! – Semne pe carte

Nu puteam trece ușor peste cele două descoperiri din biblioteca Centrului Cultural, inserez câteva idei ,,revanșarde” la adresa memoriei concetățenilor, la pierderea istoriei doar fiindcă….
Norocul mi-a furnizat primul contact inedit cu volumul lui Dumitru Crăciun, cel care n-a fost străin, cum credeam despre întreaga beletristică și științifică locală de secol 19 și o parte din al 20-lea, de marea literatură românească și nici ocolit de ochiul cititorului. Dintr-o dată se dezvăluia cu poemele-povești din volumul ,,Grâușor”, pus pe hârtie la ,,Tipografia ,,MUNCA” R.-Sărat – Marian N. Ionescu” și încă alte șase enumerate pe coperta 2: ,,Ciceronis Pro Archia (text)”, ,,Ciclopul”, ,,Horatius, Studiu metric”, ,,Excerpte din poeții latini (versuri moderne)”, ,,Satirele lui Horațius (Traducere în metru original)” și ,,Didona”. O altă întâmplare fericită mă pune în posesia unui amănunt special, o lipsă din bagajul de cunoștințe aproape impardonabilă, domnul Tăicuțu destăinuindu-mi despre acest dascăl autodenumit pe coperta 1 ,,PROF. LIC. DIN R.-SĂRAT” că a fost unul dintre cei mai distinși latiniști. O titulatură atât de simplă, o banală trecere în revistă a unui liceu local, fără identitate, un soi de modestie care a reușit de-a lungul vremurilor să arunce în anonimat și uitare oameni și faceri. Unde sunt operele acestuia? Unde sunt ale altora?
Căutările au dus nicăieri. Nu există în listele electronice ale bibliotecilor naționale niciun Crăciun Dumitru, nici Stelian Cucu și foarte mulți dintre cei ce nu mai sunt, dar au încondeiat vremurile cu ale lor bune și mai mult rele. Nici cea care va deschide săptămâna aceasta cu două manuale de muzică editate la 1929 și în al cărei imobil înscris cadastral la nr. 4, strada Amurgului, am locuit o perioadă chiriaș, nu figurează nicăieri – sper că doar o imposibilitate de moment împiedică aflarea adevărului – în hrisoavele românești listată. Sunt, prin urmare, singurul deținător al acestor cursuri de muzică, ce mi-au fost de mare ajutor la înțelegerea mai bine a noțiunilor din facultate. Că am fost surprins? Da. Toate noțiunile coincideau majoritatea cunoștințelor ce se predau în cei trei ani de studiu.
Cu mari eforturi, condus uneori iluzoriu de domnii Frîncu și Oproescu, dânșii catalogându-i personalități, tomurile cu autori și volume ale BAR de până la 1930 contrazicându-i, alteori eficace, am reușit să scot la iveală câteva titluri ale lui Constantin Anastasiu, C.C. Datculescu, Ion Gane, Eufrosina Hommoriceanu, Toma Dicescu, Ion Gane și Nicolae Minovici, toți aceștia cu studii, teze, tratate științifice. Ultimul dintre ei cercetând în multe rânduri suicidul prin spânzurătoare. De hazard se leagă și descoperirea lui George Baiculescu pe coperta tomului II cu publicații românești din perioada 1907-1918 și un supliment pentru anii 1790-1906. Cine mai știe la ce a mai pus dânsul, în afara ziaristicii, umărul?
De ce acest efort? Fiindcă listele sunt uriașe, iar autorii greu de extras din ele, dar și din culegerile jurnalismului buzoian. Fiindcă unii nu sunt deloc amintiți nicăieri sau există, dar figurează în alte localități ca publiciști.
Doar ca să se formeze o părere generală despre fenomenul scrierii și tipăririi, vă îndrum să consultați un singur document dintre cele ce din anul 1993 țin evidența tuturor lucrărilor publicate. Veți găsi minim 2000 de autori în fiecare lună și cel puțin 2000 de volume.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share