De-ai noștri! – Manuela Camelia Sava – Cod ADN (6)


ÎN CURTEA UMBROASĂ

dimineața tăcută îți învelește amintirile
tu și melcul traversați curtea
nu adie nicio boare de vânt
treci mai departe de mustul cuvintelor
numai melcul poartă cu el universul întreg
stelele au apus pe retina obosită de atâtea gânduri
tu și copilul traversați mai departe curtea umbroasă
melcul poartă cu el cântecul
nu te rătăcești
nici melcul nu se rătăcește
poarta se închide cu ecoul umbrei din adn-ul tău

O FEMEIE CU ROCHIE MOV

Rochiei mele mov nu-i pasă de întârzieri
ochii nasc numai lacrimi și îngeri
mâna puternică
strânge sânul moale neliniștit
bine-ai venit
îți spune poezia
zâmbești ca pentru un selfie cu moartea
oh bine-ai venit
spun toate poeziile
soarele îți trimite săgeți
tu le adăugi în colecția ta
ochii sunt plini de culori
curcubeul te învelește seara la culcare
oh bine-ai venit îți spune și rochia mea mov
sunt o femeie cu sânii moi cuminți (radiografia arată
că totul e perfect chiar și la patruzeci de ani)
sunt femeia cu rochia mov din sufragerie
faci un selfie cu toți pământenii după ce descifrezi codul

ECLIPSĂ

În noaptea aceasta
luna e înghițită de lupi fotografiem lupta lor cu mareea􀀁
hăulind ne vor împroșca de sângele căii lactee
ne transformăm în dinți sticloși care urlă durerea
raze sângerii luptă pentru premiul ce rămâne
tu strângi cioburile din fuga amintirilor
Luna supraviețuiește în adn-ul nostru
luminează misterul lupilor
Aceasta e noaptea în care ne scufundăm fără să ne
ștergem de praf

BĂRBATUL IUBIT

*
Tu ești bărbat-fulg mă privești de la distanță􀀁
troiene de zăpadă cresc necontenit în adn-ul tău􀀁
alunec în acest pustiu alb monolit
în fața unui pluton de execuție
*
Tu ești bărbat-albatros
nu ți-ai găsit încă sufletul pereche
eu înot în apele din galapagos
înțelegi că genele tale lungi sunt lianele pe care mă cațăr
construind acoperișul lumii
caut un albatros
*
Tu ești bărbat-lup ca totem al iubirilor trecute
Muști cu sete luna – razele ei te îmblânzesc
Nu mă recunoști
sunt la mal te caut neîncetat de câteva secole țin ceva în
mână
o pană de albatros ori o blană de lup
fotografia pe care le-o arăt oamenilor e un zid peste care
nimeni nu trece

ZBURĂM

Tu alergi printre picăturile de ploaie caldă
brațele se topesc între ecuador și tropice
eu înot spre tine în vis
tu zbori neîncetat fără să se topească aripile de șindrilă
ne întâlnim în poemele albe
șoptesc ceva de neînțeles pentru alții
scriu te iubesc – cum m-aș putea naște încă o dată
cum aș putea să mai cred în iubire
Oare zborul e lin?
Rise and Shine

RADIOGRAFIE MORTUARĂ

Rochia mea neagră cu buline albe o port
la înmormântări la priveghi la întâmplare
Săptămâna aceasta au murit trei femei
le cunosc bine (dar asta contează prea puțin)
cioclii apar mereu în fundal
sunt femeia cu rochie neagră citesc pe facebook
chiar și iubirea noastră a murit în acest oraș
stau la priveghi e un singur martor – rochia e
adn-ul scufundat în tăcere te privește
oare aș mai putea iubi
port rochia neagră șifonată mereu de niște buline albe

STEAGUL ROȘU

Salvamarii arborează steagul roșu
eu ignor cu bună știință semnalul lor intru tot mai
adânc
în valurile nopții
Dincolo de steag mă așteaptă îmbrățișarea ta
înot printre vise ochii sunt plini de scoici
Evit stelele colțuroase deschizând dimineața ferestre
până să ajung la tine timpul se scurge în clepsidra mării
Evit stropii de sânge împroșcând seara nisipul
Tu mă aștepți la mal
Ațâțat de toate cântecele marinărești
Noaptea strigă numele meu
brațele mă prind în ultima clipă
respir oxigen hidrogen în cantități mari
salvamarii pleacă liniștiți la casele lor
pe mal steagul flutură peste buzele mele roșii
suntem fericiți dar nu știe nimeni că putem fi triști
numai o clipă durează visul
numai o clipă durează îmbrățișarea
nu vedem avertismentul de cod roșu
corpurile noastre sunt pulverizate în marea sărată
numele se pierde în uitare

NU ȘTIU DACĂ EXISTĂ TIMP

nu e timp dincolo de mare
nu există iubire dincolo de valuri dincolo de albatros
nu știu că verdele e un anotimp
e o secundă
ce poate fi o îmbrățișare când lumea îți spune trebuie să
fii curajos
definiția curajului o dă numai don quijote
ce poate să exprime un mesaj dintr-o sticlă pe care iona
o aruncă fără să-i pese
îți aduci aminte, vrăjitorule, ți-am scris cât de mult o sămi
fie dor în fiecare zi
palmele îmi cuprind inima cu multă grijă să nu curgă
sânge
scriu nebunește tot ce-mi dictează adn-ul
nu există timp
nici tu

ÎN FUGĂ

te dezinfectezi de fiecare dată timpul e bolnavul care se
clonează
e mai bine să nu se știe cine a trecut pe acolo
tivul rochiei te ascunde într-un mod nerușinat
te privesc în fugă pe hol
sunt spectatorul care își adoră actorul preferat
camera de filmat înregistrează cum nisipul te îngroapă
în cavoul cu vise
peste gândurile mele se depun în straturi parfumuri
întârziate

PEISAJ CU INIMI ȘI PESCĂRUȘI

tastez în grabă halucinant
marea șterge toate cuvintele rătăcite
desenez inimi la mal
e prea demodat îmi șoptești
doi pescăruși apar în fotografia din memoria telefonului
ochii mă dor nu vreau să mai adaug silabe
să plâng ce rost ar mai avea
sângerezi în lumina verde a amintirilor
îmi spui că nu ai citit toate mesajele
codul adn ne strică imaginea de pe facebook

POVESTEA UNUI EROU ÎNTÂRZIAT

tu nu ești un parfum tu ești eroul
ajuns târziu la porțile cetății găsești zăvorul ruginit
ești un viteaz dar nu ți se mai cunoaște numele
povestea a fost uitată
(văzusem de curând un film – KEOMA)
ai venit fără arme fără speranță
ești liber
fluturii îți dau târcoale

ziua când m-ai sărutat prima dată
e întipărită în amintirea mea urc la etajul doi într-o zi
obișnuită
trepte infinite până la cer scara e de mătase
ne bandajăm cum putem rănile
cântăm tremurat o melodie nouă în fiecare zi
poți lupta cu mâna goală
ești cel adorat
pistoalele nu mai au gloanțe Keoma e legat și lăsat
pradă disperării

nu mai e mult până să pălească flăcările serafimilor

MELCI. UPU

Melcul păzește ușa
înfipt în carnea lemnului se simte stăpân pe sine pe tot
sângele tău
El e rege în țara melcilor
Aici nu face nimeni de gardă mergeți la UPU
Soldații păpădiilor au dezertat
cuvântul te arde țara te arde
0,9 ClNa
plutești între cer și pământ
Melcul tipărește în palmă un adn complicat
te culci obosit te scoli obosit
în țara unde soldații păpădiilor nu fac de gardă
nu mai e nimeni în sala de așteptare
la Upu nu se mai primesc melci
Apelați cu încredere – 112!

CERNO MORE. BALCIC

Bărcile putrezesc în vânt
mirosul de pește ruginit ne inundă porii
pescarii
au chef de vorbă
la mal se încâlcesc năvoadele de gânduri
scoicile înghit nisipul mă hrănesc cu iluziile lor aurii
ochii sunt focuri ce se sting în valurile negre
la apus măsori lumea milimetric
tu ești aici
eu sunt mai departe în vama cuvintelor
Apa îți înroșește mâinile de fiecare dată
când vrei să o îmbrățișezi
Pescarii stau pe mal beau din cupe vinul rubiniu al
norilor
printre meduze crește un vis ca un uriaș cu solzi
Marea e liniștită
abia a născut un an nou albicios
mă avânt în larg hainele sunt funiile de care
mă prind când mă paște un pericol
Pescarii au plecat pe la casele lor
cerul sângerează până moare soarele e împăcat
cu sinele cu liniștea cu vântul
e singurul care știe că va răsări în culori vii
mâine dimineață
la mine nu mai ajung scrisorile tale trimise în sticle
verzi
dopul pocnește surd îngropând mesajul printre pietre
pășești cu grijă să nu trezești sirenele
bărcile sărută pontonul plin de rugină
tu săruți doar marea

COD ADN

zâmbetul meu, cititorule, e captiv în aceste pagini
taste tocite sorb cu nesaț fiecare literă fiecare sentiment
oricine poate să facă un selfie cu Îngerul
această oglindă sunt eu
un cod adn nu poate fi decriptat de oricine
folosești doar 1 și 0

FINAL

poezia e casa mea cu iluzii cu păpuși cu sticluțe de
parfum
adn-ul e scris în zodiile nebune
nu te uita înapoi
pepenii se umflă pe lujerele cuvintelor
toate sentimentele sunt semințe de floarea-soarelui
negre în fereastră
(Scuipați, vă rog, cojile într-un cornet de hârtie)
nu privesc niciodată înapoi
urma lăsată de cerneala violet e copită de căprioară
amintirea se șterge imediat ce ai băut din cupa zeilor
obliviantur

Editura EIKON 2019

Copertă și grafică: Daniela Udrea
Redactor carte: Costel Suditu
Corector: Artemiza Delia Asănache
Tehnoredactor: Sorina Radu
Editor: Valentin Ajder

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share