De-ai noștri! – Manuela Camelia Sava – Cod ADN (3)


INTENȚIE

mă doboară visul în care
sunt floare
trebuie să declar că fiecare petală respiră pentru tine
trebuie să plătesc toate impozitele pentru această
dorință
iubesc meduzele brațelor tale
adn-ul vibrează la atingerea ploii
pe tabla de șah visez să fiu regina nebunilor albi
așteptându-te să intri victorios în cetate
ard pentru tine pe treptele de aur tămâie și smirnă

visez cum lava sărutărilor tale vor să-mi cuprindă
rochia sfâșiată
de dorințe
tac – pașii nescriși sunt doar altare pline de rugi
curajul îmi lipsește

AȘTEPTAREA FLUTURILOR

Fluturii
te așteaptă în prag nerăbdători
să-ți mulțumească
pentru că mă vezi
așa cum sunt – un curcubeu arzând

dorințele te opresc să ajungi la timp

IMAGINAR

Oglinzile se adapă
din sângele tău
asfințitul e o poveste umbre argintii mărginesc iubirea
noastră
șoaptele trăiesc puțin
poveștile adorm pe patul cadânelor aburind în falduri
fierbinți

POVESTE

Rana timpului naște nisipul
cu care te acoperi nopțile
eclipsa ține de foame de sete

ridic în cinstea ta castele de piatră albă
porțile rămân deschise
săgețile ochilor tăi mă rănesc în zori

DIMINEAȚA E POTRIVITĂ PENTRU A IUBI

arcașul e aici din nou
dimineața îmi iau porția de surâsuri de săruturi de
îmbrățișări
refac drumul cu firimituri ele duc spre inima ta
măsor cu pași apăsați clipele efemere

dimineața
mă împărtășesc din seva ochilor tăi

BIBLICĂ

cititorule,
cât de dureros este
să cauți cuvinte înecate în mare?
stai să numeri valurile
din doi în doi
plonjând într-o iubire
ce te doboară
Al treilea val se șterge din memorie
unadam e nefericit
el nu a fost de faţă
când Moise a despicat fereastra mării

la finalul paginii scrise cu sânge te zbați
renunți ești cuprins de slăbiciune
știi cum se termină totul:
ceilalți pleacă acasă extenuați de iubirile lor
luându-și la revedere uită să mulțumească zeului
pentru toiagul fermecat
pe când poruncile
zac la mal
sugrumate în cuvinte puține

EXPERIENȚĂ MEDICALĂ

înot printre seringi fișe medicale saloane
povești despre bolnavi și perfuzii
această mare albă e un azil de nebuni închipuiți
cei reali circulă stingheri pe coridoarele sângelui meu
peștii s-au înecat în ser fiziologic
speranțele mele se hrănesc numai cu glucoză 5%
timpul se împarte în felii de pepene ochioase zimțate

sentimentele tale sunt aceleași –
te pierzi printre viespi și îmbrățișări iluzorii

ZBOR

în fiecare zi îmi fac aripi
meșterind dinadins ca Icar
vreau să zbor pe cerul înnorat al iubirii
sentimentele se amestecă înrăutățind situația
zborul se strivește de nori făinoși
ne prăbușim după ce pilotul anunță prea târziu
să ne punem centurile de siguranță ne facem selfie

aștept de cealaltă parte a fotografiei
vom fi neschimbați ne vom recunoaște cu siguranță:
alfa și omega
regăsindu-ne îmbrățișați în eden

FLUTURELE UD

un fluture ud
pe piept tremură speriat privind înăuntru
printre gratiile coastelor tale:
inima ta radiază
ochii de catifea se bucură scuturându-se de
fantasme

PENTRU TINE

Dinți invizibili rup din tine bucăți invizibile
ventuzele vântului te fac puternic
ești un semizeu aplaudat de mulțimea în delir
pe dinăuntru ești gol

Te îndepărtezi pe zi ce trece de pielea de șarpe
cânți de câte ori îți ies ielele în cale
calci iarba proaspăt tăiată nu ai cum să te împotrivești
oamenii îți deschid pieptul cu bisturiul
inima ta zvâcnește ca o poveste născută din rana
copacului albastru

RĂNIT

Timpul își întinde arcul săgețile zboară spre mine
arcașul câștigă lupta

rănit
plutesc în lichidul amniotic al clipelor
mă strângi în brațe crezi că mă mai poți salva
adn-ul nu minte
crezi că mă mai poți iubi
codul e mai puternic nu îl poți descifra folosind
sistemul binar (0 și 1)

suntem doi copii sărutându-ne în poarta destinului
totul se repetă totul curge

în mod fatal
arcașul se concentrează ținta e neclintită
ochii lui mi se înfig în inimă două săgeți necruțătoare:
perpetuum mobile!

EFEMER

exiști
nu ai trup nu ai suflet nu ai ochi
aud numai vocea ta
simt doar trupul tău rugos plin de răni

vrăjitorule,
brațele se întind spre eclipsă te surprind
săgetează aerul
împarți șoapte fierbinți în dreapta și-n stânga
nu ai nume nu ai inimă

știu că există doar iubiri imposibile
știu că exiști

LUMINA

Soldatul vine aproape:
— Lumina e pururi sabia ce taie vrăjmașii
Îl cred

Îngerul vine și el murmurând:
— Lumina e dragostea ce ne leagă!
Ia aminte nu te întrista!

Tu ai venit mai aproape de inima mea
șoptind să audă numai ea:
— Lumina e viața veșnică!
Cred, Doamne, ajută necredinței mele!
Eu sunt Toma…

DIRECȚIE

Te iubesc,
strigă neîncetat Îngerul Albastru…
Vreau să mergi cu mine…
Oriunde? Întreb eu într-o doară…
Da, răspunde, clipind prelung
recunosc buzele ochii codul adn
mă bucur – seamănă perfect cu tine

Te doresc,
strigă după orizontul pătat
Curcubeul,
aș vrea să mergi cu mine…
Oriunde?
Da, răspunde șoptit, întinzându-și aripile incolore
apoi zboară lăsându-mi speranța poate ne vom atinge
cândva…
atunci tresar –
aveți același cod adn


RĂTĂCIT ÎN VIS

cauți să spargi inimi de piatră –
te rătăcești printre ferestre multiplicate la nesfârșit
nu ți-e frică de nimic
ești iona
te rogi de întunericul lăsat în urmă
nu-ți pasă de nimic nu-ți amintești visul
nici iubirile închise în cufărul mortului
pierzi lacătul inimile lor putrezesc înăuntru

te lupți să găsești ușa pe care să o deschizi
cu iarba fiarelor
nu te miri nici de pietrele aruncate de ceilalți
toți te învinovățesc de trădare
taci rătăcit în visul meu
adn-ul te recunoaște
în jur miroase a iod

ZI DE ZI

găsește-mă pe facebook – afli acolo paradisul
iadul iubirea ura
zi de zi se ascund între taste mii de fețe
nu e totul așa cum credem că ar putea fi

statusul de pe pagina de facebook e mefedrona care ne
doboară fără să vrem
bem o cafea din ceștile altora
iubim în fugă
cuvintele sunt cearșafuri care ne țin de mână
când ne trezim dimineața amețiți de aburul
facebookului
tu ești altul
eu sunt alta

LEGE-DECRET

Îngerul de plastilină te privea uimit –
cine ești ce vrei?
pe cine iubești mai mult?
ce taină porți în inimă în gând?
Nu răspunzi adnul o ia razna

Toamna își scutură aripa
când vântul sună tulburat
El, Îngerul urgisit,
decretează:
Trebuie să vină toți îndrăgostiții
să ia în pumni lumânări aprinse ca sufletele lor…

veniți de luați lumină!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share