De-ai noștri! – Florea Șt. Costache – Destăinuirile unui Icar (7)


Madona țărînii

Mi-ai luat din fața ochilor bunicii,
Să-i arunci în țărîni cu nepăsare.
Și frații mei, la rînd pe fiecare,
Și, din freamătul ierbii, licuricii.

Din urna vieții mi-ai furat părinții.
După ce o să-i plimbi prin văi stelare,
Coboară-i printre foi de calendare,
Că merită să-i treci în rînd cu sfinții.

În mare grabă mi-ai răpit iubita,
Fără să știi ce-i lacrima căinței
Și dorul greu din piept care mă doare.

Unde ești vis pribeag al năzuinței,
Ecou născut din umbrele solare
Și din speranța vie a credinței?!…

Artistul de geniu
Lui Eminescu

Din flori albe de laudă un buchet
Îl dărui cu întreagă dragostea mea,
Cu visul din flacără lină de stea
E nașterea unui nou mare poet.

Va crește-n virtutea gîndirii sale,
În psalmii inspirației divine.
Dară și printre lacrimi și suspine,
De cîte ori îi vor ieși în cale.

Cerul nu i-a prezis întreg destinul
Ave!… îl strigă pe nume Cetatea
La fel va fi și peste un mileniu

Dar cît de grea este singurătatea
Pentru marele creator de geniu
Poetul frate cu eternitatea.


Am răscolit

Și am găsit în ele taina vieții
Cerului presărat cu mii de stele,
Cu legendele visurilor mele,
Cu rouă din căușul dimineții.

Am răscolit prin cărți o viață-ntreagă,
Sedus de-a întrebărilor ispite,
Să le cunosc virtuțile-nsorite,
Cu tot ce simte inima s-aleagă.

Am căutat silabe prin cuvinte,
Să le-nțeleg povestea înțeleaptă
La fiecare cînd îi vine rîndul;

Să-mi fac pe frunte semn cu mîna dreaptă,
Măcar atunci cînd îmi șoptește gândul
Că pot să urc spre zei treaptă cu treaptă.


Priviți-mă în suflet

(cuvântul autorului)
Semnez, dragi cititori, un nou volum de sonete (al șaisprezecelea) și vi-l încredințez cu mare dragoste din pridvorul sufletului meu. Veți gusta din licorile sfinte ale cugetului, veți descoperi rigorile Măriei Sale SONETUL- poezie cu formă fixă care pune la treabă atât talentul, cât și mintea.
Ce reprezintă acest volum pentru mine? În primul rând, un salut întru iubire și credință către toți aceia care îndrăgesc frumosul înălțător din Poezie.
Din punct de vedere tematic, am rămas constant în credința că marile probleme ale iscodirii și simțirii omenești merită adâncite, deși tulbură și chinuiesc spiritul creatorului. M-au preocupat, ca și în celelalte volume, teme precum viața, moartea, divinitatea, istoria, natura, creația, liniștea misterioasă a cerului.
Crezul meu poetic? Se poate deduce din sonetele publicate de-a lungul timpului. Am ajuns la convingerea că a crea nu este un moft, ci o nevoie de comunicare prin sugestie și iscodire. Cuvântul e sfânt; i-am răspuns când m-a chemat, dar nu oricum. Sonetele m-au vizitat mai ales noaptea; ele s-au întrupat fără voia mea mai întâi în minte. În zori, le-am botezat în lumina dimineții.
Poetul este un condamnat la făurirea fulgerului de spirit sau la ivirea curcubeului împăcării cu existența în toate culorile ei.
De când mă știu, am scris pentru a împărtăși clipa scăldată în pelin ori în sublim celor care mi-au fost aproape încurajându-l pe Icar să zboare prin văzduhul Poeziei. Prin sfatul lor, prin nectarul cugetului lor, prin criticile drepte, ei m-au ajutat enorm. Cum să nu-i fiu recunoscător Doamnei mele care mi-a fost primul cititor, dar și primul critic? Cum să nu-i fiu recunoscător doctorului Mircea V. Homescu, cărturar de elită, dar și un pertinent cunoscător al sonetului? Cum .să nu-i fiu îndatorat severului meu prieten în ale scrisului? Lista ar putea continua, dar spațiul nu-mi permite să-i amintesc pe toți oamenii de bine care m-au însuflețit în ale scrisului. De aceea, tuturor le spun să mă privească în suflet prin luneta fiecărui sonet. Da, prieteni, priviți-mă-n suflet și gustați din apa fîntînilor mele care mi-au miruit fiecare poezie! Priviți-mă în universul meu teluric și celest, faceți cunoștință cu îngerii anilor mei, înveșmîntați în Rostire!
Citindu-mă, prietenii mei de azi, de mâine îmi vor desena sufletul pe o frunză ori pe o stîncă, sau pe o clepsidră încărcată de pulberea luminii.
Sunt conștient, dragii mei, că totul trece, însă nu și lumina șprițului, a poeziei și a credinței. Acest gînd îmi mîngîie sufletul, făcîndu-mă să cred că singurătatea vieții de Dincolo va fi spulberată.
Florea Șt. Costache (aug. 2010)

Prezentul volum a fost sponsorizat:
– de doamna dr. DIDA PALADE (Râmnicu Sărat);
– de domnul dr. FLORIN POPESCU (Craiova).
Toate mulțumirile din partea autorului.
Redactor: Traian Gh. Cristea
Lector: Raluca Borcăiaș
Corectura de autor
Tehnoredactare computerizată: Romeo Cristescu
Procesare și multiplicare: Viorel Radu
Tipărită de: ,,ABC design” – RÂMNICU SĂRAT
-2010-

EDIȚIE BIBLIOFILĂ

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share