De-ai noștri! – Florea Șt. Costache – Destăinuirile unui Icar (6)


La aniversare
Poetului T.Gh.C.

Ai ctitorit stihuri – literă vie –
Comori de dor, de cuget și speranță,
Și pentru visul lor în cutezanță,
Omule drag al nostru, slavă ție!

Pentru atîtea cărți de mărturie,
Născute din durere și iubire,
Cu gîndul neclintit spre dăruire,
Omule drag al nostru, slavă ție!

Pentru sfințite întrebări de veghe,
Pentru doiniri spre cer ca o solie,
Pe care nu le poți uita vreodată,

Pentru lacrima din copilărie,
Cînd mai săracă și cînd mai bogată,
Omule drag al nostru, slavă ție!


Va fi…

Din nou mă lupt cu visurile grele,
Noaptea cînd se întrec în zbor zefirii,
Cînd înfloresc în strană trandafirii
Și trec îngerii pragul către stele.

Stihuri de taină, izvor de lumină,
Poeme descîntate în ambrozii,
Imnuri de har, cum le numesc rapsozii,
Toate purtînd coroane de regină.

Cîte vor fi să le cunosc pe nume,
Le caut în grădina primăverii,
Comoară în tezaur de credință,

Ca să le cînt Prohodul învierii;
Și în speranța lor de biruință,
Să le-ncrustez în marmora tăcerii.


Noapte grea

Gîndul în voia lui liber se plimbă.
Prin cîte zări de lume hoinărește,
Ce fel de veșnicie mai cerșește,
Vorbind cu stelele aceeași limbă?

E somnul sub genele mele ca mort.
Iar visul îmi pare că-i tot mai pustiu;
Doar drumul spre zodii e poate mai viu,
Cu speranțele nu mai știu să mă port.

Cu timpul nu mă-ncumet la ispită,
Il duc pe umeri de atîta vreme
Și nu cred c-am aflat tot ce visează.

Îngerii mei poate că nu s-ar teme
Să urce-n cerul lor frază cu frază,
Stihuri de dor din cartea de poeme.


Casa cîndva luminată

Poetului T.C.

O casă veche la un colț de stradă,
La poartă numărul 37,
Aici s-au petrecut atîtea fapte;
Toți cei din jur știau cum să le creadă.

Poetul, pictorul, mînă în mînă,
Unul pînza, iar celălalt-cuvîntul.
I-a hărăzit cu daruri Cerul, Sfîntul,
Ziua cu soarele, noaptea cu lună.

Bătrîna casei le-a citit destinul,
Privind în ochiul apei din fîntănă
Și-n zodia de har din văi stelare.

Lumina zorilor atotstăpînă
Aprinde flacăra din lumînare
În visul de iubire din țărînă.


Marele învins

Din naștere lumea a căzut în vis.
Pe unde să cauți, să găsești un leac,
Ca să-i fie viața pînă peste veac
În toate slăvită ca un Paradis.

N-am găsit pe nimeni nici acum, bătrîn,
Să-mi dezlege taina drumului spre Cer;
Gîndul mi-e de pază ca un grănicer.
Mai poartă-mi de grijă, bunule Stăpîn!

Poate că-ntr-o noapte am să evadez,
Să simt mai de-aproape vîntul fermecat
Ce-mi alintă dorul parcă mai aprins

Și care-mi șoptește, fără de păcat,
Că voi fi sub boltă veșnic de nestins,
Marele învins și marele uitat.


Mă strigă pămîntul

Mă strigă pămîntul, ceresc peregrin:
„Trimit către tine din Rai un sobor
De îngeri să-ți cînte poeme de dor,
Să-ți toarne în cupă licori de rubin;

Să-ți pună pe tipsie mărul oprit
Și muguri de stea din tărîm depărtat,
Și spice de-argint dintr-un lan fermecat,
Petale din ramuri de tei înflorit.

Dar vine și clipa de zbor către nori,
Cînd dascălii își recită cuvîntul,
Se poate cu sufletul plin de amar,

Cînd va fi să te sărute și vîntul,
Iți va da o floare edenică-n dar,
Să-ți lumineze-n descântec mormîntul.


Planeta Icar

În zborul ei de mii de ani lumină,
Fermecătoare trecere de vreme,
Prin aripi i se nasc mereu poeme.
Ce fericită mica mea regină!

Vezi labirintul că se prăbușește!
Poruncă lui Mino s- fără putere,
Cu gînduri ucigașe în tăcere,
Cerul de foc nimeni nu-l cucerește!

Aș vrea să le adun în vis pe toate,
Cîte le mai rostește-n dor cuvîntul,
Cînd înfloresc legendele ispitei.

În firul Ariadnei – legămîntul
Și-n lacrima din ochii Afroditei,
De cînd ne cheamă Cend și Pămîntul.


Florile Raiului

Flori de salcîm, poem de primăvară.
Și flori de tei, cum le visa poetul,
Și cum le recitau în gînd profetul
Și îngerul meu de odinioară.

Prin zările-nsorite urcă vîntul,
Ca să-și sărbătorească adierea;
Să-și umple amforele cu tăcerea
Care i-a dăruit-o legămîntul;

Flori albe-n spuma valurilor mării,
Și flori de crin din rouă poeziei.
Floare de dor din rapsodii stelare.

Flori vii din cugetarea fanteziei
Adăpostite-n criptele solare,
Speranță pentru ,,Oda bucuriei”.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share