Cotețul cu metafore – După Paște…
După Paște…
Dragi prieteni, Paștele-a trecut,
E liber la păcate cu duiumul
Ne-ntoarcem deci, căci rătăcisem drumul
La ce făceam mai bine, așa ca la-nceput.
Ne-am amăgit o clipă cu sfințirea,
Mințindu-ne frumos că suntem buni
Rămânem, însă, mult prea mulți nebuni
Ce-și caută pe lume mântuirea.
Vor trece-aceste clipe de tăcere
Și vom țipa din nou cu disperare
Căci n-am primit de Sus iertare
Și nici vreun semn, spre propria plăcere.
Am dat cu-ncrâncenare acatiste
La schituri, moaște, mânăstiri
În așteptarea supremei mântuiri
Vărsat-am false lacrimi în batiste.
Așa a fost de când e lumea,
Așa va fi pân’ la sfârșit
Trăim o viață numai din cerșit
Și-L așteptăm doar să ne dea.
Nu dăm nimic în schimb,
De ce am face asta?
Suntem doar egoiști și basta!
Și vrem cu toții câte-un nimb!
Așa o fi? Vă-ntreb pe voi…
Să-mi spuneți dacă eu greșesc
Și poate că prin gânduri rătăcesc
În căutarea unor sensuri noi…
