Cotețul cu metafore – Vedenie

Vedenie…

Mi s-a părut că-ți văd umbra
strecurându-mi-se prin ușa întredeschisă a așteptare.
Mi s-a părut că-ți simt degetele subțiri atingându-mi cordul.
Am tresărit, pentru că medicul mi-a zis că n-am voie
să-mi las inima pradă nimănui…
Mi s-a părut apoi că-ți simt respirația
și pieptul vibrând în ritmuri nebune…
M-am scurs încet în clepsidra timpului
încercând cu disperare
să mă opun scurgerii nisipului clipelor peste noi…
Mi s-a părut că te văd zâmbind
amuzată de truda mea sisifică.
Mi s-a părut că lăcrimai nisip de clepsidră
iar lacrimile tale îmi udau brațele încordate
ce se opuneau curgerii clipelor,
iar ele se lipeau de lacrimile tale, îngreunându-mi-le…
Mi se părea că pleoapele nu mă mai ascultă
și vor să se-nchidă peste lumina chipului tău.
Mi s-a părut că-ți simt buzele arzând de dorință
căutându-și culcuș în lobul urechii mele
Mi s-a părut, doar…
Tu ești aici, lângă mine, în trup și spirit!
Ești umbra mea, de care am atâta nevoie…

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share