Cotețul cu metafore – Tristețea unui… atentator de treabă

Tristețea unui… atentator de treabă

Pierdut buletin și nu știu de unde vin
Însă asta-i bagatelă!
Dacă mă gândesc puțin,
Cu ce-mi cumpăr eu cartelă?

De-aia sunt puțin cam trist,
Regret c-am intrat în țară!
Ăștia zic că-s terorist
Și m-or expulza afară!

Însă, ca să vezi figură,
Când te uiți atent în jur,
Toți poartă câte-o centură!
Și umblă-n mașini, vă jur!

Și când m-a oprit azi unul,
I-am răspuns mai evaziv
Eu n-o port, să dea cu tunul
Că-i plină cu exploziv!

Mă revolt, cu mult temei!
Dă-le lor amendă, frate!
Și mă gândesc la femei:
N-au centuri de castitate!

Când văzui așa belele,
Câtă isterie, frate!
Am decis să port… bretele
De-alea pentru… atentate!

Apoi, leoarcă de sudoare,
Hotărâi să trec la treabă:
Atentate la… pudoare,
Făcute în mare grabă!

Dar, când m-am gândit mai bine,
La ce spune în Coran,
E cam lipsă de… virgine
Deci, mai las să treac-un an!

Pân-atunci mai meditez,
Dacă-i bine să mai stau,
Sau mai bine emigrez…
Ăștia, nicio treabă n-au!

Nu le pasă de centuri,
De bretele sau explozii,
Și vorbesc pe multe guri
Dar, nu spun nimic, nerozii!

Vorbesc chestii, trestii, faze,
Dar, de fapt nu spun nimic,
Sunt toți niște kamikaze
Lângă care, eu sunt mic!

Ba aș spune că-s un fraier,
Ce-mi închipui că fac rău!
Aici, toți se-aruncă-n aer,
Chiar fără motive, zău!

Iar când văd ce au în minte,
Și cât rău își fac ei singuri,
Pot să zic că sunt cuminte…
Am căzut un pic pe gânduri!

Zău, mă las de meserie!
Mă retrag aici, la țară,
În frumoasa Românie,
Unde frica-i floare rară…

Să trăiesc cât pot de mult,
Fără teamă, fără grabă,
Să fiu cunoscut mai mult,
Ca… atentator de treabă!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share