Cotețul cu metafore – Telecomanda


Telecomanda

Te caut…
Cu înfrigurare, cu disperare, cu speranță…
Tânjesc să-ți simt formele tale perfecte
În vârful degetelor mele tremurânde…
Te zăresc printre așternuturile albe…
Stai acolo și mă aștepți nemișcată, provocatoare…
Degetele mele hulpave, flămânde de atingerea ta,
Aleargă peste trupul tău cu luciri mate, misterioase
Te pipăi, te strâng, te mângâi…
Și tu mi te oferi supusă, tăcută și rece…
Îmi dezvălui tot ce ochii-mi vor să vadă,
Îmi împlinești toate gândurile, toate dorințele
Mă faci sclavul tău, mă țintuiești ore întregi
În patul devenit o dulce penitență
Iar eu, egoistul,
Eu, profitorul,
Eu, ingratul, îmi satisfac sălbatic toate poftele simțurilor
Apoi, plictisit, te abandonez printre aceleași așternuturi albe…
Iar tu rămâi din nou rece, indiferentă, liniștită
Cumva, nu știu cum, știi…
Știi că mă voi întoarce… și te voi căuta disperat… exaltat
Te voi folosi din nou
Iar tu… tu mi te vei supune
Tu, cea rece, obiectul dorințelor mele fierbinți…
Tu… TELECOMANDA MEA !

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share