Cotețul cu metafore – Somn
Somn
Coboară dulce, lenea, peste neuroni,
Se-ntind la somn sinapse și axoni.
O ceață albă se strecoară printre gene,
Până și sângele se odihnește-n vene…
O liniște lăptoasă ce crește, te inundă
Și corpul în cădere liberă se-afundă.
Morfeu te cuprinde-ncet, te strânge,
Căldura-i bolnavă îți intră în sânge…
Întreaga-ți ființă renunță la luptă,
Și sfoara subțire a gândirii ți-e ruptă.
Imagini neclare se-amestecă, fade,
Iar capul, pe pernă, alene îți cade…
Și cazi mai departe în necunoscut,
Cu liniște și candoare, ca nou-născut
Stoluri de vise, bat larg din aripe
Își caută drumul spre cuiburi de clipe…
