Cotețul cu metafore – Satul… selenar


Satul… selenar

Am auzit acuma una, tare bună!
O s-avem, prieteni, sate și pe… Lună!
Astfel, curând, satul bătrân și milenar,
O să ajungă-n viitor și… selenar!

De-abia acuma poate fi adevărat
Că veșnicia s-a născut la sat
Fiindcă, un drum la sat poate să ție,
Nu ca acum, ci chiar o veșnicie!

Exagerez un pic aici, acum,
Când vine vorba despre acest drum.
Deși, asemănarea este bună,
Că pot fi cratere, ca alea de pe Lună!

Iar omul ăla de l-a-ntemeiat,
S-o fi gândit doar la un singur sat?
Sau s-o gândi să-și facă o comună?
Că n-ar fi rău, ci o idee bună!

Se va alege singur ca primar
Fiind și primul de pe solul selenar
Iar până când mandatul se termină,
Va trebui să treacă… ani-lumină!

Atunci va avea destul timp să mediteze
Ba chiar întreaga Lună să o asfalteze!
De-o să vedem întreaga Lună asfaltată…
E drept că fără partea-ntunecată!

Problema e că nu vor mai fi fonduri
Nici de la UE, nici de la alte… ,,board”-uri
Și cum s-or… ,,sifona” atuncea banii
Dacă pe Lună nu se fac… campanii?

O să muncească toți cu drag și spor
Căci, nu-i așa? pe Lună totu-i mai ușor
Și n-o să fie nicio complicație
Fiindcă acolo nu e… gravitație!

Nimic nu va mai fi o imposibilitate
Atâta vreme cât e imponderabilitate!
Proiecte, investiții nu vor mai fi-n zadar,
Va fi doar armonie în satul selenar.

Eu cred că după aselenizare,
Se poate trece iute la sistematizare:
Întreaga Lună să fie parcelată,
De cei de pe Pământ să fie licitată.

De-o să ajungă fiecare pământean
Să aibă ca vecin pe câte-un… marțian!
Iar de-o mai fi vreunul un pic mai taciturn,
Să poată să se mute singur pe… Saturn!

Ce-o să mai râdă toți, ca de-o glumă bună
Când și-or vedea salariul lor… pe Lună
Căci portofelul lor chiar de-i cu carduri plin,
Pe Lună, – asta este! – atârnă mai puțin!

Ziua de lucru va fi – nasol! – nelimitată
Se merge la odihnă pe partea-ntunecată…
Și iată o afacere cu mare viitor:
Pe partea-ntunecată să ai un dormitor!

Mă rog, ar fi și un dezavantaj major
Fiind pe Lună, somnu-i mai ușor
Așa că riști, când dormi adânc, cu sforăit
Să fii lovit în cap de vreun meteorit!

Sau, cum ar fi, ce-acuma este încă un mister:
Să-i dai iubitei, la propriu, luna de pe cer!
Și-apoi să țopăiți, legați sub jurământ
Plimbându-vă de mână sub clarul de… Pământ!

De și-o atinge omenirea asta scopul,
Eu zic să se desființeze horoscopul
Și nimeni n-o să mai vorbească-n dodii
Când toți or fi cu capetele-n… zodii!

Am luat-o un pic razna, nu-i așa?
Vă jur, nu știu ce-a fost în mintea mea!
Că de la știrea cu satul de pe Lună
Îmi joacă feste mintea de zici că e nebună!

Oi fi și eu nebun, deci iată consecința!
Căci, după cum vedeți, stau prost cu elocința…
Vă spun acum la toți o noapte bună!
Mă culc, și-o să visez că sunt primar pe Lună!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share