Cotețul cu metafore – Sarmaua


Sarmaua

Ce facem, dom’le, unde mergem?
Umanitatea vrem din noi s-o ștergem?
Încet-încet ne ducem dracului cu toții,
Iar locul nostru ni-l vor lua roboții.

Mă uit și io, p-aici, așa, ca prostul,
Și văd cum OMUL nu-și mai are rostul
S-au inventat tot felul de mașini în locul lui
Care să-nlocuiască mâna omului…

Și când credeam că le-am văzut pe toate,
Apare pe ,,perete” o enormitate,
Iar celor tradiționaliști n-o să le fie moale:
S-a inventat mașina de făcut… sarmale!

Deci, nu mai sunt făcute de mâna omului,
Ci de o mașină, unealta… dracului!
Iar ăia ce-or veni n-or mai putea să vază
Cum se-nfășoară carnea în foile de varză.

Io zic că nu-i normal deloc așa ceva,
Că s-a gândit la treaba asta cineva!
Cum să gândești că poți să-nlocuiești,
O mână omenească cu cele… roboțești?

Cum s-ar putea vreodată, să compari,
Sarmale-n foi de varză, sau foi de viță, mari,
Cu meșteșug formate-n mâinile umane,
Atât la țară cât și în zonele urbane…

Io cred că nu ar mai avea același gust,
De-aș ști că mor și nu le mai degust!
Și nu c-aș fi vreun tradiționalist fantastic,
Dar chiar m-am săturat de Epoca de… Plastic!

Eu tare-aș vrea să nu trăiesc să văd,
Cum omul și mașina vor face un prăpăd
Luptându-se pe-aici pentru supremație,
Atuncea, viața asta va fi o… nerozie!

Trăiască, deci, sarmaua cea făcut-n mână
Nu în mașina aia rece și hapsână!
Trăiască-n veci sarmaua fiartă-n oală,
În care punem suflet și strânsă-n mâna goală!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share