Cenaclul Alexandru Sihleanu – 21, 25 Martie 2017


VIAŢA CA O POVESTE

Marţi 21 martie, la Centru Cultural „Florica Cristoforeanu” a avut loc o nouă lansare de carte, „O viaţă pe altarul credinţei: Sfântul Sava de la Buzău”, autor prof. Traian Cristea. Clubul „Femina 2” a cunocut animaţia specifică lansărilor de carte. Moderatorul evenimentului a fost Scriitorul şi editorul Constantin Marafet.
Constantin Marafet: „Bună ziua! Bine aţi venit la o nouă lansare a culturii. Este vorba de o nouă carte scrisă de scriitorul Traian Gh. Cristea, un roman. Dintr-o dată mi-am dat seama că Traian Gh. Cristea este un Sisif al locului. Important este că Traian Gh. Cristea a încercat şi a reuşit, cu mare greutate, să fie profet în ţara sa. Este de o modestie incredibilă. De multe ori îi este jenă şi să iasă din casă să spună: iată am mai născut o carte. Cartea aceasta este născută din durere, despre un sfânt care este prea puţin cunoscut. D-sa a ajuns la 400 de pagini. În sală se află o persoană deosebită, un invitat de marcă, de la Buzău, pr. prof. dr. Mihail Milea, consilier ştiinţific al cărţii. Avem aici patru copii frumoşi, de la cl. a III-a, Sc. nr.1, coordonaţi de dna Viorica Manolache.”
Cei patru copii au oferit asistenţei, după binecuvântarea părintelui Mihail Milea, un scurt program de rugăciuni. (n. cron.)
Constantin Marafet: „Salut prezenţa în sală a dlui primar Sorin Cîrjan şi a dlui viceprimar Ştefan Torcărescu.”
Sorin Cârjan: „Nu mi-o luaţi ca un reproş. Spunea dl Marafet că dl prof. Traian Cristea a scris foarte mult. Şi mie mi s-au părut cărţile d-lui scrise cu sufletul. Mă bucur că avem un nou eveniment cultural.”
Ştefan Torcărescu: „Sunt bucuros să fiu astăzi în mijlocul dvs. Se apropie sărbătoare Sf. Mc. Sava, pe 12 aprilie. Îi mulţumim părintelui Mihail Milea care se ocupă de aşezământul Sf. Sava, Catedrala Sf. Sava. Îi mulţumesc dlui Traian Cristea, cu care am fost, o perioadă, scurtă de timp, colegi la Şc. nr.5, din localitate. Mulţumesc prezenţei părintelui Mihail Milea la Râmnicu Sărat.”
Constantin Marafet: „Părintele Mihail Milea are mult mai multe lucrări dumnezeeşti, nu numai în ţară. Am fost la Mănăstirea Sihla, de la Chişinău şi m-am mirat câtă lume era şi a ţinut acolo o slujbă. A iniţiat multe lucruri în Valea Timocului, în Serbia şi în Republica Moldova. Părintele Milea este un scriitor. În 40 de zile, în genunchi, a scris o carte despre Grigore Vieru.”
Mihail Milea: „Mare este Dumnezeu! Mă bucur că mă aflu în Râmnicu Dulce, mă simt foarte bine aici, ca acasă. Este foarte importantă această manifestare spirituală. Astfel de evenimente au loc mai mult în Râmnicu Sărat. Dl Petcu se gândeşte la o monografie a Râmnicului Sărat. Am venit animat de acestă carte a dlui Traian Cristea, ce numai dl Marafet putea să o tipărească. Din această carte micuţă, a mea, despre Sf. Sava, a rodit romanul dlui Traian Cristea. Acest roman este ca o pâine, cu care te hrăneşti, despre un erou al biserii româneşti, un brand al jud. Buzău. În acest sens, există un document, aflat la Vatican, în care se vorbeşte de România. Acest martir ne dă demnitate religioasă. Dl prof. Traian Cristea ştie să îşi aleagă personajele. O carte născută pe malul Buzăului, la pescuit, dintr-o discuţie. Acest mucenic îl am la suflet şi trebuie să se întoarcă acasă. Sf. Sava este patronul oraşului, al eparhiei Buzău. Este printre primii sfinţi martiri, în sec. IV. Vă îmbrăţisez, vă binecuvântez pe toţi. Vin cu drag aici.”
Constantin Marafet: „Cred că este momentul să ne spună dl Traian Critea câteva cuvinte.”
Traian Cristea: „Toate cuvintele le datorez celor care m-au suportat, celor de acasă, prietenilor mei de suflet. Părintele Sava cred că m-a botezat a doua oară, altul eram înainte de a-l cunoaşte şi altul sunt după ce l-am cunoscut. Părintele Milea mi-a intrat personaj în carte. Constantin Marafet face parte din biografia mea spirituală. Violeta Vîlcu mi-a fost elevă. Această carte, ca şi celelalte, dl primar m-a ajutat cu încurajări, a pus umărul la proiectele culturii. Din punct de vedere al culturii s-a deschis o poartă. Este vorba de toată lumea, în special de Centrul Cultural Florica Cristoforeanu unde este posibilă scoaterea cărţilor. Am dat foarte multe examene. Pentru fiecare carte am trecut un examen. Această carte este cel mai greu examen, încurajat de părintele Mihail Milea. Mulţumesc dnei Lidia Dinu pentru că m-a suportat. A urmat apoi dl Marafet, alte corecturi. După ce am terminat cartea aceasta, stau mai mult la Sf. Liturghie. Am pe părintele Damian la New York, care îmi spunea: ,,Faceţi tot ce vă spune părintele Milea”, aici de faţă. ,,Fiecare carte are destinul ei” spunea (Terentius, sec III). Cei mai buni judecători sunteţi tot dvs. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat!”
Constantin Marafet: „O carte scrisă este ca o boală învinsă, spunea Lucian Blaga. Îl invit pe dl prof. Liviu Nicolae să ne spună câteva cuvinte.”
Liviu Nicolae: „Prof. Traian Cristea este deja o personalitate în domeniul profesional şi pe tărâmul artistico-literar, pentru că lansează astăzi, cu satisfacţia împlinirii unei munci încordate, după patru ani, a romanului intitulat sugestiv ,,Sf. Sava de la Buzău”, cu subtitlul ,,O viaţă pe altarul credinţei”, Ed. Rafet, 2017. Este a 58-a publicaţie de carte între anii 1996-2017, fapte care nu sunt la îndemâna oricui. Lucrarea aceasta este, fără exagerare sau laudă de complezenţă, un roman autentic de convingerea că cititorul nu-i va găsi nici un cusur. Stilul folosit de autor este determinat de calităţile sale particulare: naturaleţea, demnitatea, armonia şi fineţea, dublat de un limbaj artistic plăcut cititorului. Conţinutul romanului, ca subiect literar, este atractiv şi plin de savoare interioară, captivant, pentru că trimite pe cititorul avizat sau neavizat istorico-literar-religios în perioada protocreştină a formării poporului român şi a limbii române; acţiunea propriu-zisă începe cu anii 322-332 (sec. IV anno Domine apud Cristi!) privind populaţia daco-romană (în prima perioadă de bilingvism, amestecul populaţiei băştinaşe, a dacilor locali cu populaţia romană, colonişti, negustori, veterani romani stabiliţi, precum şi dintre limba latină populară, cu limba dacilor (pelasgă, conf. istoricului Neagu Djuvara), când începe marea migraţiune a popoarelor pe aceste meleaguri (sciţii, conf. geografului grec Strabon), cumanii, hunii, slavii (mai târziu), goţii (cu cele două ramuri: ostrogoţii şi vizigoţii), cu referire specială la aceştia. Acţiunea se desfăşoară la curbura dealurilor subcarpatice, zona Buzăului, dinspre deal-munte, cu apa râului Buzău (fonetic din vechea denumire greco-latină Musaios). Ca tehnică de lucru a romanului remarcăm până la un punct, o poveste în povestire (ca în literatura italiană/teatru în teatru!); a) pe de o parte tânărul elev de seminar teologic dornic să cunoască de la bunicul său, bătrânul cărturar Petru Vezina, viaţa Sf. Sava de la Buzău, ca să scrie o carte despre el; b) pe de altă parte, în acţiunea romanului, apare dorinţa tânărului localnic Rigolas, aflat pe malul râului Musaios (Buzău) la pescuit cu bunicul său, Grai-Dulce, de a afla informaţii din istoria frământatului ţinut de la poalele Carpaţilor-zona Buzăului, despre goţi. Pe acest fundal istorico-geografic de atunci, apar şi momente de suspans idilic-iubirea tăinuită dintre Rigolus şi Getina (nume predestinat). De altfel, tehnica dialogului, ca artă a conversaţiei dintre nepot şi bătrân, folosită de prof. Traian Cristea, o întâlnim şi la domnitorul moldovean, cărturarul Dimitrie Cantemir în scrierea ,,Dialog între nepot şi unchi”. Structurat, subiectul literar al cărţii, roman-istorico-literar, musteşte de seva religiei creştin-ortodoxe, despre Sf. Mc. Sava de la Buzău, prin numeroase citate, aforisme sau trimiteri la literatura religioasă: parte I, Tinereţe Zbuciumată; partea a doua, Naşterea şi copilăria pruncului Sava; partea a treia, Tinereţea şi martiriul Sf. Sava. Pe genericul amintit, istorico-geografic, este ţesută pe canavaua ficţiunii artistice viaţa romanţată a Sf. Sava până la martiriul suprem. Mă opresc aici, pentru a invita pe cititorii romanului la o lectură captivantă şi-i asigur că nu vor fi dezamăgiţi, iar autorului, prof. Traian Cristea, îi urez drum drept şi luminos în viaţă! Vă mulţumesc pentru răbdare şi atenţie!”
Constantin Marafet: „Dl prof. Ion Chivu.”
Ion Chivu: „Mulţumesc celor ce m-au invitat la această întrunire, care m-a obligat să fac lectura unei cărţi aparte şi surpriză. O carte frumoasă pe dinafară, dar şi pe dinăuntru, mai ales. Ea şi-a împlinit scopul mărturisit de autor în final, prin Savin: ,,de a stimula interesul cititorilor indiferent de vârstă, de a cerceta vieţile jertfelnice, pilduitoare ale sfinţilor”. Şi fac o paranteză, când vă amintesc că în ultima vreme am avut bucuria întâlnirii cu câteva cărţi despre viaţa unor sfinţi: ,,Sf. Paisie de la Neamţ”, ,,Viaţa Sf. Serafim de Sarov”, ,,Viaţa Sf. Ioan Gură de Aur”, ,,Sf. Călător – Viaţa şi minunile Sf. Spiridon», «Părintele Teofil Părăian – Să luăm aminte! (interviuri)”, ,,Traian Dorz-Hristos – Răscumpărătorul nostru”, ,,Cine este Hristos” -Meletie Mitropolitul Nicopolei, ,,Rugăciunea lui Iisus – Sf. Ignaţie Briancianinov”, ,,Cântecul lacrimilor – cu canonul Sf. Andrei Cristeanul de Olivier Clement”, etc. Am citat câteva dintre apariţiile oarecum biografice, ca să fac o comparaţie cu cartea colegului meu. Ni s-a oferit un roman cu personaje fictive, dar şi reale, despre vremuri aproape imemoriale (sec. IV), în perioada de plămădire a neamului românesc, când neamuri barbare, păgâne erau ispitite să ne ocupe pământurile de sorginte daco –româneşti. Autorul ne aşază acţiunea în zona de la nord de Berca, până spre Măgura – Pietroasele. Este vorba de invazia goţilor, care idolatrizau zeii şi atacau pe creştinii ortodocşi. Unii s-au creştinat şi au rămas în zonă. Aşa se explică denumirile toponimice şi numele unor personaje cu influenţe dacică şi gotică. Munca de cercetare şi documentare n-a fost uşoară pentru că dincolo de ficţiune autorul a căutat date şi informaţii despre vieţuirea Sf. Sava pe firul submontan al apei Buzăului, părtaşă a multor evenimente dramatice din acţiunea romanului. Deci, cartea se distinge prin structura ei oferind cititorului elemente de noutate, de fabulos şi dramatic în conturarea unui personaj care a trăit martiriul prin I. Sava din iconografia creştin bizantină. Cartea te creştinează atât prin desfăşurarea acţiunii, cât şi prin numărul foarte mare de citate, rugăciuni, texte din Sf. Evanghelii, psaltire, epistolele Sf. Pavel etc. Lectura ne oferă elemente de mit şi legendă: zâna Getina din neamul Duras Rigolus-Grai Dulce, duhovnicul Sansalas, mobilul formării dascălui Sava, Gaibran fratele lui Rigolus, baba Dochiana (Sf. Vineri din basme), Gera. Pagini întregi ne oferă imagini inedite din tradiţiile şi obiceiurile străbune moştenite de la daci. Cu talent scrie autorul despre nunta cu datini străbune, imaginea peţitorilor în alb, pe cai albi, oraţia de nuntă. Credinţe străvechi despre naştere, în antiteză cu cele păgâne. Cartea creştinează prin citate parabolele Mântuitorului, din Sf. Ioan Gură de Aur, prin întâmplări care demonstrează forţa rugăciunii, prin limbajul arhaic (zavistie, otrepe), prin poveţele creştine (post, înfrânare, spovedanie, iertare, iubirea de vrăjmaşi). Autorul subliniază mereu antiteza: torţionari, păgânii şi otrepele creştine. Scenele de spaimă completează culoarea de basm a cărţii: patimile lui Iulian, fratele Getinei, răpirea lui Codrescu, cruzimea goţilor inspiraţi de zeii Wodan şi Nyr, faptele războinicului Vereca, carnagiul din Berca. Din antiteza creştini-păgâni se evidenţiază structura sufletească a neamului românesc: actul înecării (buşteanul cu lespede de piatră), biruinţa crucii. Cartea este pledoarie pentru apărarea credinţei străbune şi a fiinţei naţionale, prin caracterul ei moralizator. Place şi trebuie citită. Vă mulţumesc!”
Traian Cristea: „Dl prof. mi-a fost un dascăl minunat.”
Constantin Marafet: „Să o ascultăm pe Anya Bunduc, voce şi chitară. Cei patru elevi de la Şc. nr.1, vor prezenta un scurt program de cântece religioase.”
Constantin Marafet: „Este vorba de dl prof. Răzvan Chirac, care ne va prezenta o nouă publicaţie.”
Răzvan Chirac: „Dl prof. Cristea a fost îndrumătorul săptămânalului ,,Sensul râmnicean”. Vă prezint publicaţia ,,Poveşti din ţara mea”, la primul număr, finanţată de diverşi oameni de afaceri din România şi Italia. Cuprinde articole, cu o paletă largă. Publicaţia se ocupă de promovarea zonei ţinutului de la curbura Carpaţilor. Doritorii se pot adresa la edituradiaspora@yahoo.com.”
Constantin Marafet: „O rog pe dna Floarea Stănescu să ne spună câteva cuvinte.”
Floarea Stănescu: „De la început trebuie să vă spun că îl cunosc foarte bine pe dl prof. Traian Cristea. Am fost colegi de catedră, de cancelarie. Mi-a fost director de şcoală o bună parte de timp. Am colaborat la Casa Corpului Didactic cu referate şi comunicări ştiinţifice pe teme de specialitate, cât a fost director al acestei instituţii. Din confesiunile sale descoperim că are o rută profesională sinuoasă, dar şi frumoasă. Este de o perseverenţă rar întâlnită şi de o tenacitate extraordinară, ieşită din comun. Dl prof. Traian Cristea are o nespusă dorinţă de a prezenta viitorimii acele ,,Efigii”, acele ,,Torţe” şi ,,Izvoare de lumină” ce au luminat cultura râmniceană la un moment dat. Acest gen de cărţi vii au în spate multă muncă de căutări, de cercetare, de documentare. În acest gen de cărţi se înscrie şi romanul care vine astăzi spre noi, cititorii, ,,O viaţă pe altarul credinţei”, o carte în care găsim relatarea, bine documentată şi într-o formă atrăgătoare, emoţionantă, într-un stil fluent, la capătul căreia descoperim traseul exitenţial al Sf. Sava de la Buzău. Întreg romanul este presărat de îndemnuri duhovniceşti pilduitoare. ,,Dar despre un sfânt nu se scrie la întâmplare, trebuie să fii informat, să fii credincios şi să ai har” notează autorul. Şi tot autorul mărturiseşte că a beneficiat de consiliere ştiinţifică venită din partea părintelui prof. Mihail Milea, pe care îl salutăm cu respect, iar ca sursă principală de informaţii a fost ,,Sansalas” a scriitorului Sava Bogasiu. Scrierea acestui roman de inspiraţie religioasă constituie un act de mare curaj; ea denotă că vine dintr-un suflet pătruns de credinţa în Dumnezeu, dar şi din dorinţa pe care o semnalam la început, aceea de a aduce în faţa viitorimii pe cei ce au fost şi pentru a-i cinsti şi, de ce nu, pentru a-i avea ca modele! În acest roman se întâlnesc: profesorul, metodistul, pedagogul şi scriitorul Traian Cristea. Trebuie să vă spun că l-am avut ca profesor-metodist la inspecţia pentru obţinerea gr. did. I, iar aprecierile făcute nu erau aşa de complezenţă, observaţiile nu erau caustice, ci cu mult tact pedagogic. Este de o exigenţă nemaiîntâlnită. Dl prof. a fost şi a rămas un autodidact şi un perfecţionist. Consider că apariţia acestei cărţi, în opinia mea, nu este decât o binecuvântare de la Dumnezeu şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ea apare într-un context religios, foarte important: Sf. şi Marele Post al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos şi imediat după ziua Sf. Cruci. Dlui Traian Cristea multă sănătate, putere de muncă, bucurii şi gânduri de lumină.”
Constantin Marafet: „Îl invit pe dl Costică Drîstaru să ne spună şi d-lui câteva cuvinte.”
Costică Drîstaru: „Nu mă pricep la vorbe frumoase, dar ţin minte, la mine la ţară, când eram copil, oamenii, la întâlnirea unui dascăl îşi scoteau pălăria, se opreau şi spuneau: ,,Să ne trăiţi, dle învăţător!” Aşa voi spune şi eu, cu capul plecat: ,,Să ne trăiţi, dle profesor!” întru mulţi ani, cu sănătate şi să duceţi mai departe activitatea dvs. literară. Sunteţi un perfecţionist care nu tolerează nicio abatere de la limba română. Am fost elevul dvs., v-am ascultat cu deosebit interes, v-am urmărit şi citit cu multă plăcere lucrările. Mi-au rămas vii în memorie: ,,Iubire fără sfârşit”, ,,Cine eşti soartă” şi volumul de poezii ,,Paradis în crepuscul”, care se citesc cu multă uşurinţă şi revarsă o bogată înţelepciune, încât îţi vine să crezi că întâmplarea se petrece în realitate, cum este şi cazul personajelor din cartea care se lansează astăzi, ,,O viaţă pe altarul credinţei: Sf. Sava de la Buzău”. Vă felicit şi viaţă lungă, să ne mai bucuraţi cu noi apariţii editoruiale”
Constantin Marafet: „Îl invităm pe dl Dan Zanfirescu, care a venit acum de la Londra, expre pentru acestă lansare.”
Dan Mihail Zanfirescu: „Am fericirea să cunosc oameni deosebiţi. Discursurile dlor prof. mi-au arătat ce frumos decurgeau orele de limba română în generaţia mea. Sunt fericit că sunt contemporan cu asemenea profesori.”
Constantin Marafet: „Poetul I.C.Ştefan m-a rugat să dau cuvântul dnei Ecaterina Chifu.”
Ecaterina Chifu: „Dl Traian Cristea a pus tot sufletul pentru această carte deosebită, religioasă. Demersul d-lui a fost dificil. A făcut o icoană, din cuvinte Sf. Sava. Îl felicit şi cât mai multe realizări.”
Constantin Marafet: „O rog pe dna Valeria Popa să ne spună şi d-ei câteva cuvinte.”
Valeria Popa: „Mă rog bunului Dumnezeu, ca pe dl Traian Cristea, pe cuviosul părinte Mihail Milea, cât şi pe cei care au colaborat la această carte, să-i ţină sănătoşi. Să ne mai dăruie şi alte cărţi ziditoare de credinţă creştin-ortodoxă şi românească. Incursiunea celui care a gândit şi cartea, poate fi socotită ca un imn-acatist în proză Sf. Sava de la Buzău. În roman, personajul Rigolus, viitorul părinte al lui Sava , cel care a fost martirizat, gândind la destinul neamului său, condamnat să nu aibă parte de libertate, azvârlind peştii în râu, rosteşte furios: „Fiţi măcar voi liberi, că noi libertate n-avem…”
Constantin Marafet: „Îl invit pe dl George Anghel.”
George Anghel: „Am venit cu sufletul încărcat de emoţie, plus prezenţa distinsului pr. Mihail Milea. Să-mi fie iertată îndrăzneala de a vorbi după aceşti distinşi invitaţi: Ion Chivu, Liviu Nicolae. Mă bucur că sunt contemporan cu Traian Cristea, cu care am copilărit. Mă bucur că sunt astăzi la această deosebită lansare. Am avut un duhovnic deosebit, Paulin Leca, care mi-a schimbat viaţa. Îi consider prof. de limba iubire pe cei aflaţi la pupitru: Liviu Nicolae, Ion Chivu, Mihail Milea, Traian Cristea.”
Evenimentul s-a încheiat la cafeaua literară, cu acordarea de autografe.

Sâmbătă, 25 martie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment susţinut de tânărul Matincă Costea, cu un pamflet de George Topârceanu, „Ripostă”, un monolog de Matincă Costea, „Declaraţia unui suporter”, un monolog culegere, „Georgeta la farmacie”, încheiat cu miniaturi umoristice în aranjament Matincă Costea, „Dragoste şi haz” şi un cor de aplauze ca o manifestare de apreciere.
A urmat lectorul de serviciu, Oana Gorea, cu proză. Dra Oana Gorea este la a doua lectură în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, dar de acestă dată, la distanţă de timp, proza lecturată are un concept total schimbat. Un stil direct, vizualizezi lectura. Autoarea are proprietatea termenilor pe care îi foloseşte în dramatizarea acţiunii, ce parcă te goleşte de sentimente. Întră în detalii, tinde spre psihanaliză, pe un schimb de planuri. Să se mobilizeze, să termine lucrarea. Ar fi util, pentru ambele părţi, autor-cititor, să participe la şedinţele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”.
Invitatul special Manea Agheană şi chitara sa a creat un moment muzical deosebit, spre încântarea asistenţei.
„Privită scrierea în ansamblu, cititorul poate să-şi imagineze din modul de lecturare, personalitatea autorului. Dacă nu aş fi cunoscut-o în viu, aş fi considerat că este vorba de o autoare trecută de vârsta tinereţii. Acţiunea trezeşte interesul cititorului, emoţionează până la lacrimi. Mie mi s-au umezit ochii. Este un început de roman, plin de mister, cum este de fapt şi viaţa un mister. Este o lucrare care ţine de romanul psihologic şi aştept rezolvarea misterului ascuns în cutiuţă. Să fie într-un ceas bun!” (Adrian Câmpeanu)
„Monologurile prezentate au fost de nota zece, ne-au înveselit, ne-au adus primăvara în suflet. Referitor la lectorul de serviciu, Oana Gorea, scrierea lecturată tinde să ajungă un roman în care predomină tragedia sau pornind de la o tragedie, acţiunea va continua cu viaţa Evei. Este un roman educativ, într-un fel. Pe mine m-a demoralizat, m-a indispus. Viaţa altfel o percep. Şi dl Manea Agheană s-a ridicat la înălţimea așteptărilor.” (Elena Cambeşteanu)
„Fiecare şedinţă la Cenaclul literar-artistic Alexandru Sihleanu are farmecul ei, în concordanţă cu lectorul de serviciu, la care se adaugă umorul dlui Matincă Costea şi muzica dlui Manea Agheană şi astfel mai uităm, pentru câteva ore de duritatea zilei. Lectura de astăzi mă uimeşte. Eu nu-i spun, deocamdată, roman pentru un singur capitol. Capitolul prezentat ne-a întors inimile pe dos. Ca să poţi înţelege la justa ei valoare această lectură, trebuie să fi trecut prin anumite experienţe, care ţi-au marcat sufletul. Ar fi bine ca autoarea să termine romanul, să-l publice. M-a înduioşat foarte mult lectura de astăzi, pentru că am fete şi am suferit alături de ele. Am stat şi m-am gândit, de multe ori, când îţi iubeşti copiii, viaţa ta nu mai contează. Lectura de astăzi este ca un clopoţel pentru capcanele vieţii. O felicit pentru lectură. Pentru dl Agheană, toate felicitările şi pentru tânărul nostru Matincă, toate bucuriile.” (Valeria Popa)
„Ţin să-l felicit pe dl Matincă pentru divertismentul de la începutul şedinţei. În continuare am avut ocazia să audiem adevărate pagini de beletristică. Episoadele lecturate astăzi de autoarea Oana Gorea sunt inspirate din realitatea contemporană, unde la tot pasul întâlnim asemenea drame, ca cea de astăzi, care constituie subiectul lecturii. Am dedus că este un început de roman şi acţiunea debutează cu punctul culminant, dar poate să ia şi altă întorsătură, probabil intenţionat a inversat momentele. Prin modul de exprimare, prin fraza corectă şi cursivă, pe care o foloseşte şi dialogul care predomină în aceste episoade, scot în relief talentul artistic cu care este înzestrată autoarea. O felicit pentru ce ne-a prezentat astăzi, mai ales pentru alegerea şi conturarea personajelor. Mulţumesc dlui Agheană pentru momentul artistic.” (Aneta Pioară)
„Autoarea de astăzi frazează frumos, foloseşte din plin dialogul şi ca atare denotă o lectură plăcută. O aşteptăm cu mare dragoste la Cenaclul Alexandru Sihleanu.” (Matincă Costea)
„În activitatea cenaclului a existat diversitate: umor, dramă, muzică. Îi mulţumesc, ca de fiecare dată, dlui Matincă care ne înveseleşte, aduce bună dispoziţie în cadrul şedinţei, ne pregăteşte pentru a trece mai uşor la următoarea etapă şi anume lectorul de serviciu, care ne-a prezentat un fragment dintr-un roman de factură dramatică. Autoarea se dovedeşte a fi un fin observator a societăţii în care trăieşte. Tema este inspirată din viaţa cotidiană şi anume drama familiilor tinere, de după Revoluţie, mai bine zis drama femeii din societatea noastră. De cele mai multe ori lipsurile materiale se reflectă în relaţiile de cuplu. Personajele par desprinse din realitatea prezentă. Pare o lucrare de factură psihologică, abuzurile tatălui perverteau mintea copilului ajuns matur. Scenele violente o urmăresc atât în vis cât şi în viaţa de zi cu zi. Autoarea ştie să-şi prezinte lucrarea, citeşte cursiv, expresiv, lăsând o impresie foarte bună asupra auditoriului. Din această melancolie m-a scos dl Manea, cu cântecele prezentate. Mulţumim celor trei personaje.” (Stela Miloş)
„Ideile sunt nobile, pornind de la o realitate constatată, mai ales în România, unde violenţa domestică atinge apogeul, dar nu numai din partea bărbatului, ci şi din partea femeii. Ascultând-o pe autoare, îmi dau seama cât de greu este să creezi o proză, mai ales un roman, este o muncă titanică. Pentru a crea un roman, trebuie să aibă în minte un plan, trebuie să discearnă faptele, fiind prea multe, sufocă cititorul. Are stofă de prozatoare, promite un roman foileton, dar mai multă atenţie la discernerea faptelor. Este pe un drum bun. Trezeşte interesul. O felicit, ştie să-şi vândă marfa.” (Mihai Constantinescu)
„Ascultând lectura drei, am fost ţinut cu sufletul la gură, fiind transpus în pielea personajelor, chiar simţind că trăiesc în miezul acţiunii. Mi-a plăcut şi aş vrea să aud şi restul acţiunii. Cei doi domni, Manea şi Matincă s-au completat unul pe altul, îmbinând muzica cu umorul. Îi felicit şi îi mai aştept.” (Nicolae Constantinescu)
„Nu ştiu ce profesie are autoarea de astăzi, aş înclina să cred că este psiholog. Mi-a plăcut în mod deosebit claritatea stilului. Tema este, din păcate, actuală, cu implicaţii profunde şi cu repercusiuni asupra tinerii generaţii. Interferenţa dintre planul actual şi amintirile copilăriei Evei, denotă caracterul psihologic al lucrării. Este doar un exemplu, mai are şi alte planuri care se interferează şi se pun în evidenţă. O felicit! Despre dl Manea şi dl Matincă le mulţumim şi le dorim să rămână la fel de actuali.” (Georgeta Iuga)
„Eu m-am strecurat cu o zi înainte în manuscrisul drei şi i-aş sugera să renunţe la cele câteva cuvinte care nu sunt de sorginte literară din capitolele 2 și 3. În rest, romanul o să se contureze bine, garantat şi îi doresc să-l ducă la bun sfârşit. Dlui Matincă îi mulţumesc pentru cuvântul nou ,,zacherlină”, nu-l știam şi dlui Manea care mi-a dovedit că încă mai am multe melodii de învăţat.” (Sorin Călin)
„Ceea ce a lecturat dra Oana Gorea, se regăseşte în multe familii (2 din 10). Să continuie, are multe enigme de dezlegat.” (Marian Ezaru)
Muzica a încheiat şedinţa într-un mod plăcut şi a fost asigurată de invitatul special Manea Agheană şi chitara sa.
Sâmbătă, 01 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Sorin Călin. Vă aşteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share