Categorie: Editorial

0

Zăngănele XCIV

Mi-ar plăcea ca toți să fie liberi, păsări fără colivii, zburând în stol sau fiecare de capul ei, cu aripile întinse fără teama că vreun...

0

Zăngănele XCII

Ce mai înseamnă astăzi disciplina? Un impediment în calea libertăților depline. Ce a vrut să însemne disciplina? Probabil un mod de-a comunica mai repede, un...

0

Zăngănele XCI

N-am aflat cum este să fii cineva, știu însă ce înseamnă să fii nimeni. Nici nu trebuie să simți cum este, lasă-i pe toți ceilalți…....

0

Zăngănele XC

Dobitocii se pot lăuda cu dispariția unui om, nu neapărat fizică ci din tiparnițele vremurilor în ritm molto allegro. Un ins, fiind el și cel...

0

Zăngănele LXXXVIII

O afurisită de muscă, exact cât un gând ce se răstălmăcește în bilă pe timp de somn, a pus capăt unui șir indefinit de bâzâieli...

0

Zăngănele LXXXV

Mă gândeam eu că există și bărbați adevărați în țara asta, dar mereu mi-a fost oarecum să-i numesc. Așa sunt eu, rușinos. Avem judecători. De...

0

Zăngănele LXXXIV

    Dacă ai fi avut curiozitatea de-a așeza indivizi unul lângă altul, ai fi fost uimit că descoperi în cei din generația noastră asemănări...

0

Zăngănele LXXXIII

După aventura scrisului de nimic, m-am regăsit printre gânduri datorită unei cunoștințe căreia i-am pătruns opiniile, cele care-l determinaseră să-și înșire păsurile ani în urmă....

0

Zăngănele LXXXII

Cum se trec ele, zilele, cum mai crește o barbă, o carieră, cum mai merge lumea la mare. Școlile stau ferecate, forfotei de ieri i...

0

Zăngănele LXXXI

Salut inițiativă! Salut inițiatorule! Orice nou pas și drum contează enorm încă din primul moment. Este un drum fără întoarcere, maneta marșarier nu există. Poate...

0

Zăngănele LXXVIII

  Nimerii ca musca-n lapte. Alb, dulce și înecător. Dacă-l pui în contrast cu verdele-albastrul mării să juri că-i…. Îmi străfulgeraseră mințile la un regal...

0

Revoluția furnicilor

A început! Așa cum sperau toți oamenii cinstiți din România, revoluția celor mici a început. A început timid, cu ceva unițisalvăm prin piețe și țară. Oamenii...

0

Zăngănele LXXVII

  Se sperie și dracu de inconsistența valorilor românești. Nu mă credeți? Păi eu fac parte dintr-una. Nu spun din care. Retractilitatea cu care se...

0

Zăngănele LXXVI

Înfiorătoare realitate, cutremurătoare până la închipuirea decorului prefigurat în minte, schițat într-o imagine care mi-a rămas în minte și căreia nu-i găsesc corespondent, oscilez între...

Share