Căruța cu virgule – Examen de maturitate


Mare supărare mare cu bacalaureatul de anul ăsta! Rezultatele dezastruoase au stârnit o furtună de discuţii contradictorii. Unii au ţipat că elevii nu sunt pregătiţi şi că ăsta e nivelul lor după patru ani de liceu. Alţii ţipă că de vină e sistemul care nu permite acumularea de cunoştinţe solide pentru a promova un asemenea examen, numit şi al ,,maturităţii”.
Subiectul în cauză necesită o analiză complexă a cauzelor care au dus la aceste rezultate, fiind vorba de un cerc vicios în care se învârt eventualele explicaţii. Nu spun aici că am competenţa pentru a face această analiză. Sunt sigur că există suficienţi oameni calificaţi îndreptăţiţi să facă asta. Consider că ar fi o greşeală să judecăm lucrurile doar la prima vedere a… ecranului tv. De regulă, noi cei care facem asta azi, am trecut de perioada în care dădeam acel examen şi privim cu superioritate la cei de acum. De aceea, ne place să credem că ,,pe timpul nostru nu era aşa!” şi dăm din cap dezaprobator la adresa generaţiei de azi. Nu vedem însă ce facem noi părinţii, societatea în general, pentru a îndrepta asta. Şi de ce copiii noştri ar fi altfel decât e societatea în care trăiesc? De ce le-ar arde lor de învăţătură, când văd că nu-i ajută cu nimic? Care e finalitatea anilor de studii? În cel mai bun caz, cei care chiar au muncit pentru o diplomă, văd că ea nu valorează nimic. Aduce doar frustrare, dezamăgire, şi un loc la coada pentru ajutorul de şomaj. Nesfârşita reformă a învăţământului îşi arată în sfârşit rezultatele! Glorie eternă miniştrilor educaţiei! Studiul după atâtea manuale alternative le-a oferit elevilor alte alternative în afara studiului. Promovarea excesivă a respectivelor manuale, de multe copii fidele ale manualelor standard şi sărace în informaţii, impunerea acestora la ,,sugestia” inspectoratelor şcolare s-au dovedit de cele mai multe ori a fi doar o sursă de venit pentru autorii lor.
Îi judecăm pe tinerii de azi că nu au un scop în viaţă, că sunt superficiali şi că unii n-au citit o carte în doisprezece ani de şcoală. Îi judecăm că le stă mintea doar la sex şi ,,combinaţii”, că sunt prea direcţi, vulgari, dezinhibaţi şi nonconformişti. Îi judecăm că se despart prea uşor de ţara asta… Cum ai putea însă să le spui azi precum JFK acum câtva timp: ,,Nu vă întrebaţi ce face ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară!”? Vremea discursurilor patetice a trecut, sentimentalismele şi idealismul sunt desuete. Materialismul, pragmatismul sunt principiile călăuzitoare pentru generaţia de azi. Pentru că ei văd cu ochii lor ce face ţara pentru ei: îi concediază pe părinţii lor, le limitează viitorul sau chiar îl anulează… Ţara le oferă profesorilor lor salarii umilitoare, condiţii precare de lucru, stres şi nesiguranţă, blazare şi dezinteres. Ţara încurajează mediocritatea, ignoranţa, plafonarea, furtul şi demagogia. Aşa că să nu ne mirăm că generaţia de astăzi se adaptează la condiţiile oferite de ţara lor. Adevăratele modele de urmat sunt tot mai rare, deci, când îi judecăm pentru defectele lor, să ne gândim pentru o clipă că ei sunt oglinda noastră, a societăţii actuale. Ce le oferă ţara, statul roman, tinerilor pentru ca ei să-i întoarcă recunoştinţa devenind oamenii responsabili, drepţi şi cinstiţi pe care şi-i doreşte?
Ne-am mirat cu toţii că, după ce s-au instalat camere de luat vederi în sălile de examen, au picat în masă. Toţi au dat vina pe elevi că n-au învăţat, că au tratat cu superficialitate un examen aşa de important… Oare doar elevii sunt de vină? Oare nu e de vină un întreg sistem care a ascuns sub covorul roşu al aşa-zisei reforme incompetenţa şi neputinţa atâtor guverne, introducând şi desfiinţând reguli după bunul plac şi ambiţiile personale ale câte unui ministru? În aceste condiţii, mai poate şcoala, sistemul de educaţie din România să fie formatoarea caracterelor şi personalităţilor generaţiilor viitoare? Şi dacă noi, părinţii lor, ne comportăm astăzi aşa, ce aşteptări să avem de la ei? Când noi înşine acceptăm compromisuri, ei de ce n-ar face-o? Când noi înşine ne furăm unii pe alţii, ei de ce n-ar fura (la examene)? Ca şi noi, ,,maturii”, şi ei, când nu mai pot fura, spun că e greu…
Nu iau apărarea generaţiei de azi! Ca orice generaţie are calităţile, defectele şi excepţiile specifice vremurilor în care trăieşte şi se formează. Spun doar că există mult prea multă vehemenţă în a condamna nişte copii pentru greşelile şi eşecurile celor maturi. Consider că noi cu toţii avem de dat acum un examen de maturitate. Şi dacă vrem să fim sinceri cu noi înşine, să nu ne mire că vom ,,pica” în masă, precum copiii noştri azi…

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share