Brigada diverse – (R)elicitări

4 octombrie 2020
Ba să mă înțelegeți greșit!
Astea-s farafasticuri. Să se simtă cine bine? Și pentru ce? Că s-a trudit să-și aleagă cuvintele potrivite, că a stors buzunarul său de ultima lețcaie ca să le împartă și altora? Că în sfârșit se poartă soboarele de scribi pe alte culoare decât cele locale? Eu le-aș zice doar de spor, doar de atenție, doar de la mai multe înainte și mai importante. Ca să nu se-aștearnă definitiv și irevocabil colbul peste existența… tuturor.
Voi aprecia nostalgică referirea la ,,jugul comunist”. Privit din orice unghi, defavorabil deplângerii doamnei Merkell. Ori că era prea ,,dulce” și tânjește după el, ori că a picat în propria plasă și nu mai poate da înapoi.
Fiindcă și huzurul se încheie cândva. Și îngăduința impertinenței. Acceptul total că fiecare om are drepturi pe oricare bucată de pământ. Oriunde s-ar fi născut. Ideea că din rău scoți fecioară rușinoasă. Din prost deștept. Din bătrân tânăr. Din Eminescu, Dali, ăl de-și tăiase urechea și se autoportretizase, ,,Gogh”-u, niște plimbă mașina prin centru. Din scriitoarele celebre pițipoance curvite pe bancheta din spate.
Tocmai cartea prea multă a pus zeghea pe unii. A! Dacă ne referim la închisorile românești și la modalitățile de eliberare pe fondul cumințirii prin lectură și scris, indispensabil, siameze, da, fiecare cuvânt scriljelit poate tăia nu dungile costumației (s-o mai purta?), ci zilele de izolare față de semenii tâlhăriți, mințiți, răniți iremediabil, uciși. Cu un pic de minte mai multă ne-am gândi însă pentru ce i-am depus acolo și de ce ar trebui să stea cât ne-am hotărât să stea departe de cele umane.
Și-ai mai opina de normalitate. Toată.
Nu haina de pe om îl bagă în sufletul clientului. Albastru cu negru, portocaliu sau galben, beneficiarul nu dorește altceva, treabă rapidă, bună și remunerată cât mai puțin. Și-s nebuni cei care cred că e o încântare pentru muncitor să se umple de țoale, de scule și altele necesare. Eu mă văd doar la pielea goală, cât să nu intru în dizgrațiile nimănui. Cum am și prestat pe casele multora. Și-a ieșit treaba extraordinar de bine. De-aia și atâtea solicitări de-a lungul a 30 de ani.
Copiii mint. Se ascund. Fug de responsabilizări. Nici nu știu ce sunt acelea. Să îi mai pui încă o mască peste…. Mi-e că vom ajunge…. Abia învață studenții la IATC tainele actoriei, ce poți emite la clasa a treia ca pretenție? Să recite o poezie? El nici nu cunoaște limba suficient, nici noi mari. Să gesticuleze? Habar n-are de rolul fiecărui membru. Să își coordoneze mișcările asociativ? Măcar de-ar conștientiza că există cu adevărat.
Cum se întâmplă o nenorocire, hop și muzicanții cu o spovedanie încropită pe genunchi. Cum se omagiază câte un eveniment istoric, claie peste grămadă cântăreții își întind coardele vocale și strunele festiv. Cum mai apare câte un personaj, sunt gata lăutarii să le dedice, contra cost, o zdreanță de horă.
CV-ul te urcă, CV-ul te coboară. S-au terminat ,,învățătorii” în Franța și alte surori de gintă… nobil-capitalistă. Și importă din România. Tipi care tot fac naveta și-și mai varsă pe friți oful. Care scriu să scrie că ei scriu chiar când sunt nehotărâți să nu scrie, dar scriu fiindcă ,,asta gândesc”. Așa debutează, dar în altă ordine, un potrivnic al noului edil timișorean, ofuscat nu pe românitatea în continuă desuetudine, ci pe numărul de masterate și doctorate lipsă la conducerea unei primării. Ți-l dau, frățioare, pe Dumitru Emil de la Râmnic, exemplu, că din groapă nu-l mai întoarce nimeni, maistru cu zece clase, care, cu două cifre, unitare, se subînțelege, îți făcea un plan de dezvoltare pe câți ani voiai. Ce matematica lui Nicușor, ce alte clătite învârtoșate pe psd sau pe cine nu le convine, aritmetică și proiectare de clasa a treia: cu linia, echerul și compasul!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share