Brigada diverse – Ra(c)ila

9 noiembrie 2020
Tragedia fiecărui an debutează cu schimbările de temperatură. Mai pui o haină pe tine, mai pui o pătură sub nas și supraviețuiești neforjat o scurtă perioadă. După terminarea resurselor corporale, ce se încheie de obicei la o oră de la ultima masă, treci la cele naturale, lemn, gaz sau ce-ți mai dă prin cap că poate adăuga grade în plus interiorului. Apoi la numărătoarea inversă: 100, 200, 300…. Am înșiruit bine, mă refeream la cât ai adunat și cât trebuie să returnezi după consum. Venindu-mi zambalâcii, căutând un model. Societatea perfectă. Unde curge laptele și mierea la robinet. Benzina, gazul și curentul electric.
Nu la un Maglavit mi-e direcția, nici la comunism și necum la capitalism. Ci la viitor, c-un mapamond echilibrat, cu atâți indivizi cât să poată acoperi risipa traiului, cât să le administreze corect, conștient și eficient, cu picioarele pe sol și nu pe cer.
A coborât civilizația pe pământ. Îmi zic. Încă unul ca mine, răbdător, afabil. ,,Poftiți!”, gestual. El, parcă reflectând mișcarea, la fel. Ferit un metru…. Ce mai, ca la… hotărârea de guvern. Am cules înțelesul și mi-am continuat drumul, pe retină prinzând o clipită…. Abia a doua zi, rememorând în exact același loc întâmplarea, am returnat societății românul de rând, modelat după tipicul lui 60+, ridicat din ocina strămoșească. Nici urmă de dorință a galantului orășean de-un pas de menuet, final, cu aplecare din vertebra…, coborâre a brațului și răsucire din poigné a palmei, o reverență în toată splendoarea, nu. Doar de-o îngrădire a proprietății adusă de zeița Fortuna, nu de îndesat în buzunare și pe-aici ți-e drumul, ci pentru o strivire a câtorva nuci tăvălite aleatoriu pe trotuar. Urme evidente, rămase, nicio coadă de mătură nu le adunase rămășițele fructifere după 24 de ore.
Pe trotuarul acela, numit ,,al meu” odinioară, se vântură totuși pămătufuri de plastic dinspre garduri, sau frizerii, spre rigolă. Cu sârg. Sper că de acolo ajung în sacul de gunoi al inițiatorului.
Întorcându-mă la capitolul fructe tari în coajă și gustoase la miez, când voi întâlni personajul, sper să-i fi reținut detaliile feței, îi voi recomanda, ca urătorul de feți, să nu renunțe la obicei. Cresc șansele de sănătate cu 10,1 procente, dintre cele 33,3 hărăzite României, lângă afine și castraveți. De Alzheimer așa se scapă. Sănătate, nene!
Lovele multe și grele la Cluj. Vreo câteva Râmnicuri în el. Unul se poate încadra în suprafața unităților militare de la Florești și Someșeni. Și-ar mai fi o problemă. Abia s-a descăruțit românul, ce vreți, să-l întoarceți la…?
Nu cred să existe printre toți mai marii noștri vreunul neatins de gena conducerii. Mai dură, mai tolerantă. Când Roberta… aplauze, îngăduință. Când altul, ba. E placă veche, dar, dacă inițialele politice erau la… modă, ar mai fi făcut cineva caz… național, dintr-o…?
Acolo, unde torționarii dădeau cu bâta, durea mai mult umilirea. De-aia și-a făcut fiul doctor. Să-și mai spele păcatele. Numai că astea nu prea mai ies cu tratamente medicale. Cu doctrine, da.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share