Brigada diverse – Pe(r)sia

29 decembrie 2020
Gândesc eu ca Jon al meu, dar gândesc corect. Inclusiv ăi de pritociră varza salarială românească și-o puseră, dup-un foc de-un an de zile, pe masa primului consumator al țării. O parte cei săraci cu… studiile, două părți cei proști dintre cei mai deștepți. Cele trei să le primească doar mai miniștrii, mai parlamentarii și mai președinții. Numai o perioadă. Și numai surplusul să le fie de căpătâi și numai adaos la bătrânețe. Cu același mod de calcul matematic ca la toată sărăcimea și prostimea….
Cotrobăi prin ungherele retribuirilor, ante și post perioada lucrativă, abia la mezat, când îți scoate Dumnezeu toată bunătatea de viață pe tarabă și-mparte ce ți-a mai rămas celorlalți. Aflămuri cu duiumul, dar zadarnice. Cine era să contabilizeze 27 de ani ai lui tata și 27 de ani ai mamei? Ba încă luam peste picior frecventele oratorii vadimice ale colegului Vică, războinic vajnic cu obiceiurile proaste statale de a se lepăda de ăi – numere cadastrale pe fișele de pensie – ce au pus la propriu lumea la calea de azi. Cu puțina minte, cu puținele mijloace, cu multul efort fizic de-a închipui măcar ce aveau deja alții prin alte lumi. Și-a făcut românul căruța lui, mașina lui, gardul lui, ghilotina manuală, tocila, coarba… și adăpostul sub care să muncească și la vreme de noapte să hodinească. Și la final, după ce-au servit conștiincios un domeniu – trezirea la șase și începerea lucrului la șapte e mai prima dovadă a conștiinciozității -, primesc mai nimicul anilor depozitați cu sârg, împărțiți după formule alambicate, sucite și învârtite după bunul plac al experimentelor inovatorilor, fanaticilor cifrelor reci, directorașilor împăunați cu titulatura și legislatorilor dedați zicătorii ,,Cine-mparte, parte-și face.”…
Tragem linie. 27 ai mamei fac mai puțin de minimalul cuantum al posibilului buget, 800 – mă mir că aici nu le-a mai dat cu unități de-alde trei, șapte, nouă… -, pe când ai tatălui, industriaș de meserie, s-au ridicat măreț la aproape dublul mascat al ei (729 – aici le-a ieșit perfect cu cifrele liliputane – mama, 1488 tata).
Nu vă spun, fiindcă nu știu ce ,,nebun” doctrinar s-a-ncumetat să ia țărișoara la puricat economico-istoric, că ar avea dreptate. Întru totul. Scăpări are și el și na, ține cu-ai lui, deh, mai ardelenească obârșia probabil. Da-i imposibil să gândești discreționar pentru o perioadă când și-n somn ți se strecura noxa. De pe afară, dinăuntru de la nenorocitul de cărbune livrat cu kila ca să te încălzești (că n-a avut curaj acum 50 de ani nu știu care primar sau secretar de partid să abată conducta de gaze prin oraș – și ne luptăm cu prejudecata defectuoasă încă, acum la discreția celor ce îngroapă și dezgroapă conducte), dar nici metanul nu-i parfum, de la gazul lichid pentru ,,lambă”, din atelier, din cabinetele medicale și holuri, de pe stradă – că praful vânturat de mașini și Eol o fi ozon -, de la ,,profundele” inspirări de canal. Tot mai spun că de vă miroase a…, e semn că vă mișună niscai molecule prin nări…. Patria toată-i o ucigașă. Prin urmare, să recunoști doar câteva orașe ,,cenușii” și doar câteva meserii ce te omoară lent sau brusc…. Trageți singuri….
Că zicea și angajata de la oficiul de pensii: ,,Nu vă ajută cu nimic.” Pe mine nicicum. La mama era problema. Și persistă. Dac-am trece puținel prin Codul Civil, am concluziona trist cât prețuiește familia înainte și după dispariția unuia dintre soți, până unde se întinde protecționismul ei și nepăsarea celor mulți pentru cel însingurat.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share