Brigada diverse – (N)ora-n că(s)uță

26, 27 august 2020
Sunt profund dezamăgit. La câtă reclamă i s-a făcut, nu-i bun de niciun pazarlâc. Nici măcar gratuit nu-l contractă nimeni.
Pe de altă parte,-mi pare nespus de bine că ușile culturii au mai stat zăvorâte. Prea le flutura poporația pentru orișice nimic. Serbările zgâmboilor de 3 ani, diplomările absolvenților, vânzările de bușmachii, daunele pădurii Letea, exercițiile obligatorii de la orele de sport, behăielile de botei, invectivele aftoricești….
Că bine-o zice! Din gura lui cinstită, doar veracități ies. Da, nu va mai avea statul să le plătească salariile și pensiile. Așa-i, preacinstite diaconescule?
E… bine (a treia oară!), dar nu-i! Ajunge mapamondul să gândească românește. N-a băut, n-a fost găman, n-a fumat (exagerate toate) și tot a murit! Asimptomatic. Da-n el….
S-a demonstrat. Intrat la apă, cântat (des) și jucat, Covi piere! Ca șalvaragiul lui Mihai Viteazul.
Astăzi, toată lumea are dreptate. Vorovitul de la poartă s-a mutat online. La fel de neputincios, la fel de gălăgios, la fel de sărăcăcios.
Abia acum există o explicație. Climaterică. Când soare, când înnorat, când ploaie, când seteciune, când arșiță sahariană, când îngheț arctic. Buzău-i între. La mijloc. Moment pentru monument de malaxa. Mărmurit în metal.
……………….
Frenezie. Caracteristică. Descoperirea unei specii noi. După homo…. Politicos.
O vom îngurgita și pe aceasta. Prima plauzibilă. A fost odată ca dintotdeauna o nație mai deșteaptă ca a noastră. Ridicată la scală planetară, o altă omenire. Raportată la univers, o specie ce se plimbă nestingherită, luând la pipăit orice….
Dictatura s-a înturnat acasă. După nici măcar o sută de ani. În bârlogul marii democrații europene. Ger….
Apropo de iubiri. Un dram de rațiune în ea, ar reașeza lucrurile în firesc. Și coconii în cocon.
Apă opărită. Turnată-n țeasta moto-pârțâitorilor ce-și fac veleatul la ora dece încinată. Ca la Posada bolovanii.
Furorile se susțin încă. Românul, băgă-ul verbal, din curiozitate, același, dar prin ciocănire în șteze, ctc-istic. În zăplazul meu metalic.
Îl macină, îi fierbe orgoliul, îl știrbește…. Hă-hă-hă-uri rupeam și noi bojocilor, siliciuri însticlate măcinam, undeva în eterul nenimenilor. La prima apariție înmărmuream. Acum…. Din prea marele drag de odor, din prea multul nederanj, din prea puținul educațional și parento-mintal. Prea șmecherele de-generații.
Nora-i o bărbată în-volănată, stăpână pe viața ei. Aceeași îngrămădită la ceas de seară în hindichiuri. Dar-ar naiba-n ea de pensie și mamaie. Și tataie. Mânca-i-ar covidul. Să le taie odată craca de agud viermilor de mătase.
Că n-o mai fi mult.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share