Brigada diverse – (L)a (i)ezi a(r) ce(d)a…

15, 21-22 decembrie 2020
Dentistului i-am lăsat mostre din dantura mea de vreo patru ori. Trei pe stânga, una pe dreapta și o plombă la măseaua de minte. Deranj mare de fiecare dată. Injecțiile pentru amorțirea vălului palatin și locale de pârâia gingia ca motocicleta. Durerile desfacerii, descărnării. La final senzația de lipsă a buzelor, obrajilor și abundență de salivă în colțurile gurii. Trei ore după un total nesimț facial.
Au apărut patru cazuri de paralizii în urma vaccinului. Nimic grav, după spusele cercetătorilor și celui ce a semnalat anomalia, nimic îngrijorător. Cic-ar trece după două-trei săptămâni. Pân-atunci, dragii noștri, fericiți ai sorții, răbdare și un pai. Sau cum toasta fiică-mea la cinci ani: ,,Hai noroc și-un purcel!”
C-o vorbă are românul: praful de pe tobă. Deunăzi și chinezul: praful de pe lună.
………….
Zi de zi de zi de zi. Și-i zic ochiului să-și vadă de-ale lui, să nu clipească, să nu se-nroșească și să nu lăcrimeze. Numai el lipsea din cvintetul ori sextetul – am pierdut șirul – afecțiunilor ,,complementare” ale sars-doiului.
Schimbă foaia, nene, sau fila. Visele astea de primo-man al guvernului ipotechează buna măsură declarativă. ,,Nu mint” nu se cade-n gura politicianului. ,,Voi face” de asemenea. Când stai dincolo de ușă, lucrurile se văd, vorba lui, roz. (Am reluat…, figura lui îngrijorată spune multe.)
Raportul dintre instituții. Da, când ești de aur și stiloul n-a schițat încă grafica parlamentarului, poți afirma că el, președintele este instituție și tu coaliție la fel. Deși-i… ,,pierdere de timp” explicația corectă.
Stai așa! E doar o deficiență la reziliență, nu un abandon definitiv. Chestiunile capitale impun planului inițial o serie de calibrări. Noi doar așteptăm ,,meșterii”, inițiatorii planului, europenii.
De ce unii iau medicația ca pe pâine și carne, doar uitându-se la data expirării…. Treaba dânșilor. Toți ceilalți să consulte un alergolog. Să nu plesnească-n vreunul ceva în urma vaccinării.
Parcă ceva, cineva… le-a sudat în timp. Recunoașterea fătului din Codul civil și argumentele ,,științifice și filozofice” că embrionul uman este… uman. Poate fi extraterestru?
Cohorte, dom’le! Jurnaliști dispuși să dezvăluie bunătatea unui purtător de caschetă, darnic, sfătuitor, încurajator, din poartă-n poartă.
Horă, ca joc de grup, adună indivizii în cerc. De aceea dansatorii postați la distanță socială corespunzătoare nu se încadrează nicicum. Adăugând că sunt prin Americuța și, exceptând costumația riguroasă adecvată meseriei de felcer, au pielea pământie, demonstrez că nici vorbă de ,,Hora injectării”.
S-au molipsit de la Macron, surprins mulțumit în fața datei de declanșare a campaniei europene, râzând, ridicând mâinile a ,,gata, ne-am vindecat”. Eroare.
Oroare. Dispărutul val trei, deloc luat în calcul – și cum să-l numeri, când nici măcar primul n-a trecut? -, nu pare, ci a și intrat pe ușă, a englezului, înzecit în puterea de contaminare. Se-nchid aerogările…. Se ’nervează românul la graniță că-i luat la puricat.
Prin simpatie, procentul șaptezecist se leagă de declarațiile lui Gates, desemnând nivelul global de vaccinare. Și restul?
Ăilalți de pe dinafară sunt fie sănătoși tun, ori refuzaci. Că nu doresc acușorul și serul minune, și tot găsit-au unii sistemul înțepăturii universale: refuz la internarea în secțiile ATI. Nemții ăștia drastici….
Așa se întreabă și Dan. Care cercetători? Câți specialiști? Lăsând doar conjuncțiile aflăm marea dilemă politică actuală. Propozițiile interogative în sine trec granița și cer, ca și protagoniștii, o statistică oficială mondială. 300 sunt oare suficienți ca petiționari? Au dreptul să considere necesară o ,,strategie unică de combatere a epidemiei?
Sper să se fi înțeles. Articolele încolonate sub ,,drapelul” diversității nu-s mieroase defel. Și dau la gioale indiferent de statut. Steag, patrie, militar. Mai breji și breze ca omul de rând. Mai decorați, uneori, pentru te miri ce și mai nimic. Acum vreo 31 de ani cereau și alții actele la control și percheziția. Dar n-am văzut niciunul decorat.
Femeile-s, la propriu, date naibii. Chin, nechin, manechin, se urcă pe catalige și defilează ca alea tinere. Și-un curaj pe ele…. Ieri, tot cam pe-acolo, se străduia una să meargă. Eu, condescendent, în minte: ,,Bre, mamaie, mai poți?” De unde să știu că altele, mai sărite de vârsta râmnicencei, nu ezită să defileze la 70 de ani în pas de modă. De la gât în jos la jumătate. Mai sus… delăsările specifice.
Tardiv. La legislatura următoare. Altfel cu 15% din sondajele proaspete ar fi avut pretenția majoritarilor. Nu de altceva, dar nu numără ei membri câte posturi are aparatul statal disponibile.
La final finalul. Să se știe că istoria nu ne-a preocupat mai departe de câteva sute de ani, iar conținutul terestru al teritoriului mult mai puțin. Contopite, asimilate de alte ,,științe” școlare, zău dacă mai importă. Stăm de vorbă peste vreo doi ani. Despre cine vom fi.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share