Brigada diverse – I(v)an (T)op

1, 8 septembrie 2020
Înțeleptu-i, doamne, fiul…. Anghelescu Marcel rostea un ,,mieu” memorabil. Dimpotrivă. Aș reclama astăzi sinichesionul formal, cu parteneri ce-și declară amorul veșnic, ca la o adică să solicite dispensă pentru rai. În lumina acestui reclamat prea breaz mintios, sapient țagan (dacă descoperiți persoana, promit premiu modic), orarul meu școlar șaptezi-optzecit a suferit o schismă dăunătoare, creând toate premisele unui ratat perpetuu. Vicarianța lăsând o dâră de eșec.
Istorie, matematici vreo șase, fizică și chimie câte una, limba maternă cam două, de-le străineze trei, zoo-biologie, botanica și anatomia de-o părere, geografia, desenul, vreo câteva note amețite în gimnaziu, economii ramificate, specialități îngemănate, un țâr de mișcare fizică, opt lucrări manuale – gamă întreagă cu accidente – și la final buna purtare. Și execut un flântar că, înșirându-le, le-am trecut ca gâsca prin valea colibașilor. Vreo două zdrăngănitori cu atestare școlară, vreo cinci fără. Așa-i că-i ,,fără reper” învățătura mea de-o viață?
Cine încearcă, greșește. Cine-i circumspect, ocolește eșecul. Mariaj indispensabil constatărilor, nicicum din sfera maledicțiilor, niciuna producătoare de rebuturi. Ține doar de oportunism și foarte mult de noroc….
Chestiile – nu sar de la un subiect la altul – cu filiația politică, cine pe cine a crescut, e anacronică. Totdeauna unul mai mare a fost mai dibaci, oricâtă inițiativă ar avea mai micul. Una-i să ai firfirici și alta să te ducă mintea. Cam așa….
Să-mi fi căutat altă națiune. Una care a rezistat tentației de cucerire romană, cu fieru-n ,,sânge” până pe la 1100, cu nerv viking, supraviețuiește fără mască. Ciumați, vaccinați variolic, cu doi cartofi pe masă, iată-i pe șvezi.
Venind de la Găbiță, nu pot să-i urez altceva: scuturătură puternică. Dacă începând cu șase dispar agarenii, de șapte-n sus se-mpreunează întru sfârșit cu toată suflarea devoților. Chemarea pământului….
V-am dus cu preșul. Pe mine altcineva. De și-ar aminti cât mucegai se strângea dedesubt, ce frig emana pământul galben și ce greu se lăia. Frecuș cu leșie.
………….
Când te iei cu zilele, se rup armoniile. Știmuirea pică. În felul acesta, acela trecut, mă închipui în același corp carnal pentru încă o decadă. Pornisem la a vă proiecta viitorul întunecato-luminos propus de chiar cei ale căror carcase, din voia divino-atomică, au cusururi iremediabile. În speranța că-și vor pune capul pe un trup bionic.
Extraordinar! De-aș apuca ziua aceea. Să văd omenirea țopăind extaziată de pe o planetă pe alta. Indiferent de prigoarea sorilor ițiți în cale. Nici nu vă închipuiți cine va conduce explorările. Prima femeie-robot, Sofica. Fiindcă între timp s-a constatat că nici măcar creierul nu poate rezista călătoriilor, necum omul întreg. A căzut și varianta replicării la distanțe mari a celulelor umane.
Ca șefă roboată a împlinit voia…. A făcut-o doar de dragul tatălui…. David. 10 ani. Însă gata. Plimbările astea i-au produs un așa splin electronic…. Și-a amintit de Arnold. Ăla bărbat, cu sânge-n instalație. ,,Și cum zicea? Distruge, distruge, distruge!”

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share