Fărădelegea lui Călin – xd, ndxc, xm


Iată cum fac eu dintr-un articol legislativ unul cronicăresc și mă lungesc de-o să mă apuce anul nou cu noul Cod de Procedură Penală.
Privesc și mă sperii. Coșmar. Reluările…. Pe citație, pe procesul verbal de refuz, pe…. Ușă. Pesemne că este pregătit, cu lipici, cu scoch, cu ,,pineze”, cu cuie sau holșuruburi. Să stea bine fixată, să nu o ia vântul. ,,Frumusețea” Art. 260 este de neegalat, are o substanță generalistă rară-n trăsături. S-a ajuns la înmânarea citației. Atenție, ,,personal”, semnatar și ,,oriunde este găsit”. Nu, așa ceva este doar de film hollywoodian. Doar Al. 1. Apoi încep derogările. Că locul e una și darea alta. Dar tot cu aceleași reguli. Cu mici înflorituri.
Numărul și înc-o dată. O altă raritate imagistică la Al. 5. Avem un agent pus să-și ducă misiunea până la capăt. A bătut la zeci de apartamente, fiindcă judecătorul a omis să scrie unde stă suspectul ori nu știa, avea doar o vagă bănuială, dar rezonabilă, că în blocul… există o șansă. Cu ordinul la purtător, totuși lucrător de duzină, văzându-se depășit de situație în ,,profunda” sa investigație, recurge la același ,,cui” bun de prins în intrarea marelui imobil. Ce poate fi preschimbat în hotel, în ale cărui camere pare a se afla inculpatul. Trebuie să fie unul de lux de-și permite. Metoda găvozdului se aplică și dacă-n intrare se ițește căpușorul unui puștiulică, sub 14 ani responsabilitatea este zero.
Avem un alineat 6 abrogat în Art. 261 pe care-l trecusem cu vederea și la indexul nespuselor, însă, conceperea următorului, 261 secund, aduce a inutilitate în izolarea sa, se putea construi un Al. 7 din conținutul lui. Oricum, se produce pe fondul unei erori judiciare, cel puțin în partea referitoare la inexistența imobilului, nu emiți citații cu adrese fictive, verifici, dai un telefon. Efectul nu diferă cu nimic pentru celelalte, nelocuirea imobilului sau alte motive asemănătoare conduce la același proces-verbal constatator.
Nu numai, ci încă! Dovada! Că s-a primit. Scurtată la enumerări simple. Dar, la Al. 1 nu i se dă un nume, pe când la al doilea are calitatea zapisului caracteristic oficialului. (Art. 262)
O ști că știe că n-a știut. Una intitulăm, alta scriem și nimic nu deslușim. Art. 263 – ,,Incidente privind citarea”. Al. 1: ,,În cursul judecății, neregularitatea cu privire la citare este luată în considerare doar dacă partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea…” Care-i? Care-s?
Art. 264 nu este de băgat în seamă. Mă ia, cică concluziv, cu comunicare a altor acte de procedură în conformitate cu cele ce s-au derulat în capitolul de față. Iar nicio aluzie, de-un etc la ele. Al doilea alineat ne duce și-n privarea de libertate cu hârtiile adiacente ca să ne informeze că se pot face înștiințări prin fax sau ,,electronice” căi la locul de detenție. Să se mai toace nervul cititorului, de parcă nu fuseseră pușcării și-n partea astea de lege….
Nu mai dau credit neștiinței, omisiunii…. Se puteau trece, la Al. 8, alături de judecătorul de dreptul și libertăți și organul de urmărire penală, și ceilalți judecători din instanță, ca emitenți ai mandatului de aducere, nu să mai inventezi încă unul la punctul 10. Articolul 265 produce prin conținut destule nedreptăți alături de inutilități sau exces de redactare, prin sudarea a două situații: comunicarea citației nu a fost posibilă și ,,… împrejurările indică fără echivoc că persoana se sustrage de la primirea…” Se creează un automatism, fiindu-i greu inculpatului sau suspectului să desprindă cele astfel legate incorect. Ușor îi va fi mandatatului să replice că nu a găsit insul, dar că bănuiește sau chiar are o vagă impresie că se ascundea după perdea ori…. Apoi se amestecă citarea cu inerenta reținere la Al. 2, înainte de termenul stabilit, invocându-se ,,… interesul rezolvării cazului.” Un excedent sancționabil. Al. 3 înghite și el oarecum conținutul Al. 10, legiferând sarcinile emiterii: în timpul urmăririi penale și în al judecății. Cu responsabilizații fiecărei etape. Al. 4 dă liber executanților să intre peste tot fără consimțământ. Ca israelienii în Palestina, suarezii în…. Al. 12 este al speranțelor: că persoana adusă nu stă prea mult la audieri. 8 ore cel mult…, ,,… în afară de cazul când s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă…” Iote-așa se înhață infractorul!
Din ce film era? ,,Vii cu noi sau…” Emisiunea mandatului de aducere are urmări practice. Poliție, organe de ordine… se înființează la locul și data stabilite, transmit actul, solicită să fie însoțite. Fuga sau refuzul inutile, aducerea se face prin constrângere. După metodica proprie, nepublice. Al. 2 din acest At. 266 permite celor mai sus menționați să intre în locul în care este indicată prezența persoanei vizate, neimportant unde, dar pentru refuz, împiedicare a executării mandatului sau alte motive. Se scutește însă de la aducere bolnavul, unii, firește, motivați medical. Militarii sunt aduși de poliția militară sau comandantul unității militare din care face parte. Al. 6 dovedește că se poate și astfel, cu mai puține vorbe când se face referire la documentul încheiat la finalul acțiunii: numele executantului, locul și mențiuni despre desfășurare.
Cât privește o parte din conținutul Art. 267 sunt de acord, administrația de stat trebuie să pună la dispoziția procurorului, instanței accesul direct la bazele de date electronice, pentru citare, comunicarea actelor de procedură și aducere, iar acestea să fie obligate. Nu achiesez la splitarea în două alineate. Dreptul unora și obligația celorlalți se puteau cumula.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share