Fărădelegea lui Călin – E e e L


Lumea banilor.
Justiția Codului dezbătut nu are o convenție specială cu dreptatea. Am constatat parcurgând fiecare articol de până acum. Doar cu meseriașii care roiesc în jurul unor întâmplări nefericite. Demonstrația împărtășită la fiecare pas procedural. Cum și cine desface nodul legalității. Prin urmare, textul Art. 283, lung și în folosul supremului aparat juridico-judecătoresc, pune paie pe focul credinței mele în cinste și adevăr. Dezvăluindu-se că suspectul, inculpatul, victima… intrate în jocul organelor abilitate se supun ordinii acestora. O vorbă, un gest, o împotrivire (n-am lecturat nimic din ce urmează să trăncănesc) costă. Și, prețul s-a stabilit de la unitate, 100, până la de zece ori ea, 1000. În lei. Îmi vine greu să iau literele a) și b) ale Al. 1 de bune, avizații par chiar cei din bucătăria treburilor interne. Totuși. Adresabilitatea amenzii judiciare are ca subiecți ,,calfele”, trepădușii care, ,,… nejustificat… întârzie…” Și ne repauzăm. Vine un cuvânt ,,greu”: lucrări. Extraordinar sau superficial, o cunoștință m-a avertizat asupra celor de materie și de spirit, la inoportunitatea schimbului. Motiv numai bun de a sancționa expresia ,,lucrări de citare” continuate cu acelea de comunicare de acte procedurale…. Întârzie, greșesc îndatoririle, nu le execută și perturbă procesul penal. Cred până în pânzele… că astfel de rețineri făceau obiectul contractului de muncă, iar pentru cei din afara sistemului trebuia specificat clar cine poartă vina. Dar. Articolul este despre abateri și nu despre persoane. Bani se percep și pe lipsă. A martorului, victimei, părții civile și civilmente responsabile. Pe părăsire, ,,… fără permisiune ori un motiv întemeiat…” De la audieri. Sumele corectoare: 250-5.000 lei. A se observa discrepanța. O rată minimă-maximă taxată de 20 de ori. La nicio altă percepere bănească la un astfel de nivel. Următoarea lipsă și refuzul de reprezentare se îndreaptă către avocat: 500-5000 lei. O daună dublă. Se duce vorba până în baroul avocaților. Al. 4 ocupă spațiul unei pagini jumătate. În cuantumul anterior încadrează cam tot ce pune piedici procesului și cercetării penale, amenzile îndreptându-se tuturor, angajați ai statului, colaboratori, părți procesuale. O singură formulare mi-a atras atenția. La mijloc, lit. i) ,,ucide” tot ce stă strâmb în fața procurorului și judecătorului: ,,manifestările ireverențioase…” Cine încasează. Ca să nu mire că-n zile pandemice trebuie să lucre cineva și pentru efort să fie remunerat. Beneficiar principal – bugetul de stat; de împărțit, ,,… distinct…” Ministerelor: Public, Administrației și Internelor, Justiției. Ceea ce nu exonerează fapta și făptașul de răspunderea penală. Și cu banii luați, și la pușcărie.
Cine percepe. Toți factorii cu rol administrativ și decident: organ de urmărire penală și toate tipurile de judecător. Cine reduce sau anulează amenda. Doar judecătorii. Termenul de depunere a cererii. 10 zile. (Art. 284)
Până aici s-au stabilit generalitățile. Însă speciala propusă în continuare pornește de la aceeași tipologie. Cele trei prime articole nu vin cu nicio noutate. Reamintesc, exact ca în lecțiile de debut ale materiilor școlare, principalele activități. Chiar dacă nu toate. Ce este urmărirea penală la Art. 285, cu precizarea expresă în Al. 2 că această procedură ,,… este nepublică.” Cine dispune de actele urmăririi penale, cine soluționează cauza ori măsurile procesuale prin ordonanță (eram încredințat că soluția finală este a judecătorului) – procurorul; prin referat organul de cercetare penală (Art. 286). Și despre locul unor acte la Art. 287. Pe la procuror, la parchet sau la organul de cercetare penală.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share