Brigada diverse – Pi-ra-mi-d(o)-(n)


14 aprilie 2020
Ne-om extrage din cap vreodată partea cea mai puțin folositoare.
Teama de superioritate. Neproductivitatea dânsei o vedem și o simțim, au văzut-o toți cei din urmă. Și când s-au trezit bântuiți de mai multul celor de lângă, de mai frumosul, de mai lungul, și când au încercat explicabilul și nu l-au găsit.
Matematica…. Un șir de evidențe în oricare dintre unitățile de măsură. Unul cu metru, altul cu inch-i, unul cu kilogramul, altul cu uncia, unul cu adunarea, altul integralele, unii cu Euclid….
Cu mirarea noastră viscerală am pierdut tot timpul, cu infinite calcule ca să descoperim ceea ce exista deja. Ba o zeiască ființă, ba una extrapământeană. De fapt un grup imens, incomensurabil de obiecte, aparent vii, aparent eterice, aparent deștepte. Și astea ne macină, ne nedumeresc. Cum din două, trei… palme să pui pietre, fier sau orice materie viabilă la un loc și să arate… perfect, să funcționeze fără cusur, darămite să mai dea și randament maxim? Cum să se miște bâzdâganiile ălora, cum s-or numi cei din lumea cealaltă (v-am prins cu momeala religioasă!), geometric în linie perfect dreaptă cât ai clipi din ochi în toate dimensiunile de la un capăt la celălalt al orizontului (ce-o fi acela capăt și ce orizont?)?
Cum să construiască strămoșii la limita perfecțiunii și la limita închipuirii toate cele? Am văzut: egiptenii, na, ce să le zici?; aztecii, hai, treacă-meargă; da’ și indienii (nu ăia din India, dar și ei) cu penele lor la căpățână să aibă-n sânge spirala universală, să vorbească la milenii-lumină cu orionii, cu…?
Om fi și noi sinceri? Și corecți? Și raționali? Atunci…. Să judecăm percepția vizuală. Apropiere și depărtare. Mare și mic transpozabile. Fals și corect. Între alb și negru. Presupunere și certitudine.
Cu ochiul de furnică, mai atom decât atomul în fața universului, iscodi Ochi-de-vultur până în… întunericul cosmosului și apucă luminițele, le strânse mănunchi și le făcu constelație, sistem solar din locul în care se afla, adică avu conștiința adâncimii universului, înainte de Copernic și a stabilit că ele îi determină sălbatica mișcare pământeană….
Trec totuși mai departe. Fie, sunt deschis și accept orice variantă. Li s-a părut verzuilor că roșii sunt ca ei și le-au dat imediat mâna în semn prietenesc (totodată și sumerienilor, ca să negocieze alt parteneriat ,,strategic”). Vă oferim de-aia, din ailaltă, voi doar să ne venerați nițel și când ne-om îmbăta la cine știe ce simpozion intergalactic să avem unde trage, să nu plutim aiurea prin multivers și-a doua zi (nu înțelegeți voi ce este aia) să ne-ntoarcem la neveste și la lucru fresh! Vă arătăm cum și voi numaidecât să ne ridicați locurile de parcare.
S-au uitat bieții sălbatici mirați, i-au luat la pipăit, la mirosit, la lins. Deh, răi la toate, mai urâți decât ei, mai…. Uf, dar alții de unde? Poate-or avea noroc dincolo….
Bați din palme și deștepți omul. Seriozitate, tovarăși! Ne știm, avem măsura percepției oricărui nou eveniment: greu. Cu timpul, chiar cu un grad ridicat al ei, cu sumedenii de relevanțe deja acceptate – fiindcă oricât de evidente ar fi, au nevoie de încuviințarea rațiunii. Și la cât sunt de multe le mai poți scăpa din vedere. Românește spus: pe o parte intră, pe alta iese.
Să fim de acord că suntem un infim nimic, niște maimuțe scăpate din cușca creației: asemenea Domnului.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share