Brigada diverse – (B)usu


3, 4 aprilie 2020
N-am reușit să descâlcesc ițele prezențelor ciudate. Sper la un ajutor cândva….
Harta Europei de la 1630, inclusă într-un documentar al postului History despre războiul de 30 de ani (declarat, altfel la ora aceasta nu mai puteam discuta despre câteva dintre popoarele vestice), relevă o ciudățenie: sub teritoriul Bulgariei de atunci, în dreapta, există o țară ce se numește Romania. Rămân încurcat și neputincios negăsind nicio dovadă a veridicității acesteia, neavând acces la nicio altă informație, neprimind niciun răspuns de la unul dintre cei ce știu de proveniența peliculei. Interpelarea a mai vizat o chestiune deloc de neglijat. O secvență a vastei pelicule (realizarea este semi artistică) propune pe coloana sonoră un fragment din Balada lui Ciprian Porumbescu. Cel puțin așa se aude, notele, valorile ritmice coincid. Unde fuge gândul unui muzician prima dată? La plagiat. Acceptat pe jumătate se mută pe varianta existenței unui conațional printre producători. Care să fie adevărul?
Punând degetul pe același desen european, dar actualizat cu aproape 4 secole, am descoperit o evidență: că moldovenilor le stă cel mai bine cu numele Rusu, iar românilor cu Popa. A se trage concluzia că cetățenii Moldaviei de altă dată nu puteau fi în procent covârșitor români, cu atât mai puțin astăzi, iar românii, oricât de afurisiți, nu se pot constitui într-o tagmă de atei.
………………..
Statul acasă. Înțelegeți. S-a mutat în fiecare casă, muncind în locuințele de proprietate, luând decizii radicale pentru națiune, gândind aproape ireal că ne putem trata de toate leacurile la domiciliu. Adolescentin. După ureche. Cu vorba bună și logica precară a nedepășirii normelor în vigoare. Se vede. Se aude. Miroase a ascultare aproape dumnezeiască. Premierul…. Să luăm întâi isoniștii.
Ministrelul sănătății. Doctor… politic. Să fi deschis pavilioanele bine, să-l fi despuiat de costum și cravată, să-l fi amușinat îndeaproape, dar păstrând distanța regulamentară (astfel de specimene au ceva de sconcs în ele, nici zece metri nu-ți sunt de ajuns), în timpul marelui discurs televizat. Pe ecran era (păcat că n-a apucat matur comunismul) un tovarăș bine ancorat în directivele partidului (nici nu contează în care), doaga din care-și construise discursul era din copacul vorbelor congresist edificate. În prostia și regresul uman în care se scălda votul de blam al Viorichii nu era atâta repulsie ca la tătărușul devenit vizirel la curtea sultanului gazî. Prostu-i cum l-a lăsat, dar declaratului deștept i-o retezi de la obraz, să-și pună măsură cuvintelor, să le dea flexibilitate, să nu ne ia de sus arogant.
Menestrelul premier. Jurist de renume. Dimpreună cu ceata de spahii și ieniceri, sufletiști…. Probabil după ideea un virus, un cetățean în sânul familiei. Un infractor, un reeducat în căminul conjugal. O mai lesne readaptare sau…. Nu e bine, cu CoV(r)i(g) la picior, mână sau gât, tot îl apucă pe infractor dorul de-o escapadă, tot îi dă ghes inima-i năvalnică să calce și pe delături legii, tot plănuiește să-i vină de hac cuiva, să-și înghesuie palmele în necuvenitele strânsuri ale altora.
E precum școala de la distanță pentru preșcolari, școlari de clase primare, gimnaziu și liceu. Nefiind încuiați (la minte) tindem să dăm crezare metodicii și-i mai acordăm atenție când și când. Ieri. Privim Tvr-ul cu îngăduință. Tele-lecția. Satisfacția… cumpărătorilor. Umg, Umi…. Ciulim timpanul. Un abur. Un nimic. Și să nu-mi cred soția? Nu-n tagma ei s-au pus sultanii?
Cu ea, fără ea am conchis: la ce bun consumerismul la bacalaureat? La ce bună școala altfel?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share