Scriitori de azi – Viorel Dodan – Fragmente (4)


Împrumut

Am cerut niște clipe cu-mprumut
de la o târgoveață cu batic
care vorbea un pic peltic
din târgul vremii ce-a trecut…

I-am spus că i le voi da-napoi
după ce le voi trăi un pic
căci n-o să strice cu nimic
și o să fie tot la fel de noi…

– Domnu`, io vă dau, îmi zise ea
mișcându-se cu greutate
da` le vleau `napoi pe toate,
că îmi tlebuie, în viața mea!

Că am muncit, am stat pe blânci
să le adun, să fac buchete,
nu m-am dus prin amanete
sau să le cheltui prin spelunci!

Le-am luat atunci și am plecat,
căci nu am mai avut răbdare
să mai ascult la motivare…
Și nici acum nu le-am înapoiat!…

08.10.2019

Îndrug

Când libertatea e un jug
Purtat de boii de la plug,
Când ar rămâne fără plug,
Ce-ar face boii fără jug?

Când adevăru-i ars pe rug
Minciuna este din belșug…
Și dacă n-ar fi din belșug,
Tot adevăru-i ars pe rug…

Când totu-n jur e vicleșug,
Ascuns cu mare meșteșug,
Degeaba spui cu meșteșug,
Dacă n-o spui cu vicleșug!

Ești prins ca boul de belciug
Până ajungi într-un coșciug…
Și dacă n-ajungi în coșciug
Tot ești ca boul în belciug…

20.09.2018

Întrebări

De ce și cât o să trăim,
de cine ne îndrăgostim,
pe cine și-n ce fel iubim
de ce și când o să murim?

De ce și cât să dăruim,
de ce și cum să suferim,
de ce și cui să mulțumim,
de ce și pentru ce dorim.

Pe cine o să învinuim
de ce n-avem ce ne dorim
când visele ni le-mplinim
de ce un rost nu ne găsim?

De ce și cât putem să știm,
de ce și pentru ce mințim,
de ce și unde ne grăbim,
cât și pe cine prețuim?

De unde, viața o primim,
De ce, apoi ne-o risipim,
de ce nu vrem să ne unim,
pe cine vrem să stăpânim?…

30.08.2019

Întoarcere

Mi-am aruncat amintirile
într-un ungher de Lună colțuroasă
și le-am lăsat acolo până
la întoarcerea mea…
Deveniseră prea grele, îmbibate de Timp
cât a curs peste ele,
câtă copilărie,
câtă zbatere de inimă
și câte șiroaie de lacrimi…
Poate, când mă voi întoarce,
le voi găsi mai ușoare,
mai puține,
dar pline de praf de stele,
pline de Lună.
Poate le voi regăsi
mirosind a ploaie de vară
și a praf fierbinte de uliță,
care mai păstrează încă
urme de tălpi
și muguri de zbor…

10.02.2019

Întreg

Rupe-mă în bucăți
Și-adună-mă iar
Ca și în alte dăți,
Zâmbind princiar…

Lasă-mi pe retină
Urma de sărut
De la buza-ți plină
Și zâmbetul mut…

Dar lasă-mi o șansă,
Cruță-mi inima!
Aruncă-mă-n transă
Și lasă-mă așa!

Nu mă mai trezi,
Și intră-mi în gând,
Întreg eu voi fi
Cu tine, visând!

14.06.2019

În numele ploii

În numele ploii
și-al Sfântului Văzduh
te încoronez Regină peste
toate ținuturile sufletului meu!
În numele norilor
și-al Sfântului Zefir
mă supun ție, plecându-mi capul
în fața zâmbetului cu care mă învălui
zi de zi, alungându-mi demonii…
În numele Soarelui
și-al Sfintei Lumini,
mă abandonez cu totul
clipei curgătoare în sticla clepsidrei,
purtându-ți blazonul regal
ca pavăză în lupta cu armatele de
secunde de nisip ale lui Thanatos…

11.05.2019

La o cafea

Dragă draga mea
te invit la o cafea
pe lada de muniție
deși e interdicție…

Ieri, am tras în soare
cu gloanțe trasoare
care luminează
de când percutează…

Nu te speria,
nu-s mereu așa!
Sunt om cumsecade
arunc cu grenade…

Însă pentru tine,
nu mai calc pe mine!
Oi merge pe nori
pân` la cântători…

Haide, ia și bea
din cafeaua mea!
E fiartă-n gamelă
luată cu-o flanelă…

Uite o manta
pentru dumneata!
Să te încălzească
de-o să viscolească…

Am rămas doar noi
și-un întreg război
dar el va-nceta
preț de o… cafea!

Semnăm armistițiu
până la solstițiu!
Nu mai trag în soare
cu gloanțe-trasoare…

26.10.2019

Mai scriu…

Mai scriu și eu ce-mi vine-n minte,
Când plouă, ninge sau e soare,
Prinzând de coadă câteva cuvinte
Și-apoi mi le agăț la cingătoare…

Hălăduiesc așa, cu haina descheiată
Fără să-mi pese că sunt indecent
Îmi caut muza ce umblă despuiată
Să îi aduc ofrande, râzând impertinent…

Să îi arunc pe jos cuvintele captive
Care se zvârcolesc de teama morții,
Iar ea să le refuze cu priviri lascive,
Lăsându-le să zboare-n voia sorții…

,,- Nu sunt cuvinte potrivite, spune ea
Și nici destule, să mă cucerești!”
Cuvintele zburătăceau și ea râdea,
Lăsându-mă cu gânduri nefirești…

Mă voi întoarce cu ofrande iar și iar,
Până când muza despuiată-mi va zâmbi
Și-mi va primi cuvintele aduse-n dar,
Ca pe un semn pe care nu-l voi ști…

29.07.2018

Mama

M-am agățat în zâmbetul tău
Și inima mi-a sângerat
M-am ascuns de tot ce-i rău
În ochii tăi m-am afundat…

M-am aflat în blânda-ți fire
Ce-mi vorbește și acum,
M-am albit așa, a nemurire
Spre care am pornit la drum…

M-am alăturat poveștii care
Încă spunea că ești aici,
M-am apropiat timid de soare
În căutarea mâinii tale, mici…

M-am așteptat să fiu din nou
Copilul simplu care-am fost…
Mama-mi zâmbește din tablou
Din vremea-n care aveam rost…

30.08.2018

Marș

M-ar șușoti, pe la colțuri, frunze
încă neînverzite pe deplin,
dacă le-aș lovi adânc în clorofilă
cu desfrunzirea mea?
M-ar șopti vântul, invidios,
că i-am suflat rostul adierilor
chiar când voia să zburătăcească
niște crengi de salcâm înflorit?
M-ar șerpui, oare, drumul,
pentru că m-am avântat printre
pietre și nisipuri?
M-ar șiroi ploile, monotone
și depresive, fiindcă
le-am închis în zile de noiembrie?
M-ar șterge din bătăile sale,
inima, dacă ar ști că am plecat
în acel marș?…

09.06.2019

Mă tem

Mă tem, mă-mprăștii și m-adun
Din cioburi albe de cuvinte,
Mă tem să cred în tot ce spun,
Ca să rămân întreg la minte…

Mă tem, mă mânii și m-acopăr
Cu mantia cea grea a îndoielii
Mă tem ca adevărul să-l descopăr,
Sub pojghița subțire-a bănuielii…

Mă tem, mă clatin și mă-nclin
În fața lumii ăsteia meschine
Mă tem și sper, ca ea să nu devin
Cât încă mai există viață-n mine…

Mă tem și sper să nu mă-nchin
La idoli falși, cu fețe poleite,
Mă tem de mine și de cel divin
Atunci când merg pe căi greșite…

03.09.2018

Măr

Mă risipesc în crucea nopții
Și-apoi m-adun în alba zi,
Mă rog la steaua dimineții
Pentru minunea de a fi…

Mă reaprind dintr-o cenușă
A celui ce-aș putea să fiu,
Mă reazem de un toc de ușă
Și ce-i dincolo-aș vrea să știu…

Mă roade ca un cariu, timpul
Ascuns adânc în molecule,
Mă rătăcesc fugind pe câmpul
Plin cu scaieți și calendule…

Mă recitesc, a câta oară?
Cu-aceeași curiozitate…
Mă răscolesc și mă doboară
Mulțimi de litere-păcate!…

09.09.2018

Mărunt

În marele deșert al existenței
Suntem mărunte fire de nisip
Purtate de suflarea Providenței,
Ce n-are nici fior, nici chip…

Fiind nisip, nimic nu ne mai ține
Legați, cumva, de-acest Pământ
Tot colindăm Saharele străine
Pe unde bate tot același vânt…

Doar uneori, furtunile se iscă
Venite dinspre acel Soare-apune
Creând iluzia nisipului că mișcă,
Ca mai apoi să zacă iar în dune…

Purtat de vânt și înecat de valuri,
Nisipul construiește alte existențe
Unind în trăinicie, totuși, alte maluri,
Dovada vie a supremei rezistențe…

13.09.2018

Mesaj într-o sticlă

De vei găsi aceste rânduri,
Pe-o plajă neumblată, undeva,
Primește-le la tine-n gânduri,
Pentru o eternitate și ceva…

Le-am așternut pe-acea hârtie,
Și mi-am pus sufletul în ele,
Pentru ca tu, acela ce-o să fie,
Să știi povestea vieții mele…

Căci ea-i la fel de tulburată,
Cu-aceleași agitate valuri,
Precum e marea-ncrâncenată,
Mușcând, sălbatică, din maluri…

Nu mai am timp și-s obosit…
Lovit de coamele-nspumate,
În cele patru zări sunt risipit,
M-aș aduna, dar nu se poate!

Mă doare orice strop de apă,
Ce-mi arde carnea-n agonie,
În ceruri, fulgere se crapă,
Genunile se umplu de mânie…

Păstrează tu, te rog, oricine-ai fi,
Aceste slabe urme de cuvinte,
Căci, poate, într-o bună zi,
Timpul ce trece, le va ține minte!…

21.05.2018

Miere

Mi-e retezat din umeri zborul
Spre tainicul necunoscut,
Mi-e refuzat să-mi aflu viitorul
Ce curge-n albii de trecut…

Mi-e rece ziua, noaptea cald,
Și-mbrățișez pământul
Mi-e reavăn și în el mă scald
Precum în apă, vântul…

Mi-e revelată viața, ca o hartă,
Cu toate cele ale ei,
Mi-e relieful ei crestat în poartă
Și într-o grindă a podinei…

Mi-e respirația atât de slabă
De-atâta așteptare
Mi-e regăsirea, marfă pe tarabă,
Ce zace spre vânzare…

09.09.2018

Miere

Mi-e rece, Doamne, nu`ș ce am!…
Căldura nu mă mai iubește…
Nu mai e ca atunci când mă-ncălzeam
Doar la un gând, copilărește…

Mi-e reavăn trupul, ca pământul,
Săpat de fierul neputinței,
Întors în brazde lungi, zbicit de vântul
Răscolitor și șui, al necredinței…

Mi-e retezată curgerea prin vene
A sângelui prea obosit
De-atâtea lupte pe nisipul din arene
În mijlocul mulțimii, azvârlit…

Mi-e respirația din ce în ce mai rară,
Iar inima mi se revoltă,
Intrând într-o depresie ventriculară,
Tăindu-și venele pân` la aortă…

Mi-e rece, Doamne și nu știu ce am!
Căldura zilei nu îmi mai priește
Am și uitat cum altădată transpiram
Fugind spre apa morților, copilărește…

14.06.2019

Morbid

Trăim asceza bucuriei necrozate
ce duce, încet-încet, la amputarea
acelui sentiment de verticalitate
de la întâlnirea cerului cu marea…

Cangrena galopează, iată, fericită,
și se întinde peste carnea moartă
în care zace-n putrefacție zvâcnirea
de viață, netrăită, searbădă, deșartă…

Fetidele orgolii mici, care duhnesc
se-mprăștie greoi peste cadavre,
din care corbii urii, hulpav ciugulesc,
în sumbrul scheunatului de javre…

Sfârșitul agoniei este prea departe,
iar sufletul milog cerșește izbăvire
cu mâna-ntinsă către neagra Moarte,
spre mult-dorita, salvatoarea miluire…

26.08.2019

Mort

M-or troieni păreri de rău
După atâtea clipe muribunde
M-or trage-n nesfârșitul hău
În care moartea se ascunde…

M-or tăia-n bucăți, ca-n săbii
Necunoscuții marilor orașe
M-or tăinui în cuiburi, vrăbii,
Și m-or hrăni pe rând, gingașe…

M-or tălăzui atâtea valuri
Cât nu cuprinde nesfârșirea,
M-or tămâia apoi, la maluri,
Bătrâni ce-așteaptă nemurirea.

M-or treiera apoi în câmpuri
Cu coase nebătute-n gură,
M-or tescui până la sâmburi
Și m-or uita în bătătură…

14.10.2018

Mov

M-o vindeca de nebunie
O biată floare de rogoz?
M-o vântui vântu-n pustie,
Prin dune de nisipuri roz…

M-o văita-n suspin pe cruce,
Seva lemnului de brad…
M-o vâna pe un` m-oi duce
Noaptea, stele care cad…

M-o veghea din naltul bolții,
Ochi de infinit albastru…
M-o vântura în sita sorții
Coama unui cal măiastru…

M-o veșnici în frunze albe,
În dans de flori de liliac…
M-o vărsa-n luciri de salbe
Și-atunci, m-oi așeza să tac…

09.01.2019

Muzelor mele…

O mână de muze,
Cu zâmbet pe buze,
Îmi tot dau târcoale,
Cu trupurile goale!

Ele îmi șoptesc
Și mă ispitesc
Să le dau doar lor
Rodul viselor!

-Plecați, fă, d-aci
Că v-oi altoi,
De nu vă vedeți!
False ce sunteți!

Eu v-aștept pe voi,
Cu idei mai noi
Iar voi, dezbrăcate,
Mi le luați pe toate!

Când eram mai tânăr,
Cu lumea pe umăr,
Atunci nu veneați
Nu vă arătați!

Da’ veniți acum,
La juma’ de drum,
Când am obosit
Și-am îmbătrânit…

Mergeți pe pustii,
La minți de copii
Pe care-i mințiți
Și îi amăgiți…

Unul poate-o crede,
Atunci când vă vede
Așa despletite
Și extrovertite…

N-am ce să vă dau!
N-am ce să mai iau!
Nu-mi mai trebuiți,
Fir-ați voi să fiți!…

23.10.2017

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share