Scriitori de azi – Vasile Ghinea – Între zbor și levitație – aforisme (4)


Viața continuă dincolo de patimi și orgolii. Funcțiile ne îndepărtează. Pentru a trăi ai nevoie de prieteni.

Balzac a creat „Comedia umană” și noi din respect pentru autor o continuăm în alt plan, la altă scară.

Citind cât se poate de mult, luciditatea omului din tine te va ajuta să îți faci viața mai suportabilă.

Când nu ai nevoie de prieteni, vizezi doar câștigul personal și ești interesat numai de propria persoană.

Viața este de multe ori indecentă, iar noi, personajele ei, la fel.

Viața se consumă între grabă și speranță.

Suntem sclavii celor cinci simțuri; pipăit, văz, auz, miros, gust, de aceea bipedul numit om are și cinci degete, suntem tributari sentimentelor noastre, trăim încorsetați de sentimente, de aceea de la sentiment la patimă pasul este mic.

Creația, înainte de a fi publică, are nevoie de singurătate. Nu se poate scrie oricând și oricum. Nu poți scrie dacă nu ai talent. Te naști sau nu cu talent. Talentul este dat de Creator. Ajungerea și ulterior devenirea, de posesorul talentului.

Cu noi se duce o lume, din care uitarea doare mai mult decât pașii care ne acoperă.

Demolăm numai dacă avem o alternativă pentru a nu afecta economic și social zona în care intervenim. A demola înseamnă a reconstrui. Este o chestiune de patriotism, de educație și o dovadă de civilizație în evoluția vieții. Paralel, însă, funcționează și verbul „a închide”, ca o mască de intenții. Fără o alternativă, vom avea, în timp, așezări fantomă.

Drumurile creației, în toate genurile de artă se aseamănă cu ascensiunea alpiniștilor, suflul și condiția necesară.

Eminescu și Nichita, romantic și modern, la două lungimi de timp și sublimare a cuvântului.

Dragostea, liantul dintre credință și artă, este ingredientul care menține viața pe această planetă, Pământ.

Rău este să fii prost, dar la fel de rău este să fii prea modest.

Fiecare nație are proștii și deștepții săi. Organismul uman este același indiferent de limbă și meridian. Ce îi desparte, pe lângă limbă, este cultura, condițiile create de societate pentru dezvoltarea eului spiritual.

Furtul este, în ziua de astăzi, o îndeletnicire, ce-ar trebui trecut la profesii. Cu cât ești mai subtil, mai abil, cu atât ești mai apreciat.

Gustul puterii este un amestec de sânge, bani, agentură străină, făgăduieli neonorate și peste toate zâmbet și explicații.

Ideile sunt flash-uri ale gândurilor, care zboară imediat dacă sunt lăsate libere, iar regretele tardive.

Într-un stat normal ar funcționa grija față de om. Într-un stat ca România totul funcționează normal, în afară de grija față de om.
Între organic și anorganic, până la lumea spiritelor, orgoliul ne definește ca bipezi.

Împotriva talentului întotdeauna se ridică mediocritatea care nu-și acceptă statutul.

Între adevăr și minciună se întinde teama de întuneric sau teama de prea multă lumină.

În general vorbind, dragostea este esența tuturor lucrurilor. Niciun lucru durabil nu există fără dragoste. Chestie de atitudine a culturii. În particular vorbind, nici eu nu știu ce este. Mulți de-a lungul timpului s-au întrecut să o definească, să o explice ca gen de manifestare și ca dovadă nici astăzi subiectul nu este pe deplin clarificat.

Haosul – rezultatul lui „divide et impera” sau „după noi potopul.”

Între eros și thanatos viața pune în scenă destine, cu același final.

Libertatea noastră, cu prețul nostru pentru libertatea noastră, este cinică.

Mă gândesc cât din mine va rămâne în cuvânt, după marea plecare.

Modestia excesivă este o formă de lașitate.

Mă caut și nu mă regăsesc. O nerușinată speranță ne modifică caracterele fără să știm cine suntem.

Nu mă îndoiesc de alții. Mă îndoiesc de mine că nu-i pot înțelege pe alții.

Dumnezeu iartă, omul condamnă. „După chipul și asemănarea sa” mai are și fisuri.

Între eros și thanatos, arta încolțește dacă găsește teren fertil, talent. Talentul este dat de divinitate, te naști sau nu, cu el. Expresia talentului este dat posesor, se numește cultură și înseamnă ajungere, devenire.

Și totuși mărul este singurul fruct care a făcut istorie.

Niciodată realul nu a avut aceleași dimensiuni cu adevărul. Trăim pe muchie de cuțit, la confluența dintre două lumi: lumea lor, lumea politică și lumea noastră. De aici răutatea din noi și toată gama: stres, angoase, neîmpliniri și căderi pe diverse planuri, psihopatologic sau plecarea ca o fugă de sine.

Lipsa de cultură lasă loc invidiei. Ca un fel de ulcer. Căutăm suplinire prin avere.

Nu știu să fi trăit și altă viață. Descopeream ineditul fără amintiri anterioare. Să fi fost altceva decât om?

Noi, românii, ne amanetăm și viitorul.

Omului i se iartă omul, pentru ceea ce a lăsat în urmă, pentru ceea ce a adăugat patrimoniului culturii din care se trage.

Viața continuă dincolo de patimi și orgolii. Funcțiile ne îndepărtează. Pentru a trăi ai nevoie de prieteni.

Viața… un fitil. Se aprinde… arde… și… atât.

Zadarnic caut cărările copilăriei acoperită de timpul ce parcă îmi țipă în timpane.
Vine o vreme, când trebuie să te analizezi, cine ești și ce vrei, pentru a da un răspuns vieții.

Lasă dușmanii să se înalțe, să le fie căderea mai spectaculoasă.

De la Theogonis, (570-485 î.Hr.) citire: „Ghiftuiala dă naștere obrăzniciei, mai ales când fericirea dă peste omul prost, iar acesta e lipsit de o minte sănătoasă.” Se naște o întrebare: să fi fost un vizionar? Deși distanța temporală este mare, bipedul numit om pare să aibă astăzi aceeași mentalitate ancestrală.

Cuvintele mari se rostesc o singură dată. De cele mai multe ori rămân scrise. Iubesc cuvintele ce se sacrifică pentru o idee.

Cea mai apropiată noțiune de zbor este dorul, ca o compensație dată de divinitate ființei umane.

Cât lumina din noi va rămâne aprinsă, cât vom respecta natura și aproapele nostru, viața pe Terra va continua.

Cărțile au formă și fond. Unele, însă, au formă și praful uitării.

Fiecare lege este un mod de acomodare.

Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puțin cunosc. O dramă a nefericirii. Fericiți sunt nebunii!

Dragostea clădește, ura distruge. De aceea viața înseamnă înălțare și cădere. Trăim într-un veșnic provizorat.

Între atâția deștepți-proști și proști-deștepți ar trebui lăsați ceilalți, care nu sunt decât oameni, să treacă nestingheriți, să-și vadă de treaba lor onestă.

Cu cine să-mi compar cuvântul, decât cu marii meșteri ai cuvântului, să văd la ce distanță mă aflu?

Cum pot cânta unii atât de înălțător, cum pot scrie unii atât de încântător și cum pot muri aceștia?! Moartea… nu are sentimente.

Vrem să ne bucurăm de viață, dar fără să prețuim logica.

Somnul – capcana timpului.

După noi iubirea adună firimituri.

De ce nu are omul aripi? Ce-ar însemna o pasăre de pradă care gândește?…

De ce uneori mor și ideile? Pentru că au întâlnit un cap… fără imaginație.

La capătul vieții să întinde tăcerea. În urmă un semn de întrebare…

Munca constructorilor de multe ori nu este încununată de lauri, ci de mucegai…

Nu arunca idei celor care nu le cunosc. S-ar putea să se transforme în frânghii…

Omul este o enigmă. Ascunde în el, prin înfățișarea exterioară, un necunoscut. Câteodată, însă, omul este… ca sticla.

Orgoliosul consideră viața un bun personal și nu doresc să o împartă cu cei din jur, totul se cade familiei sale.

Proștii sunt bălării cu pretenții de flori.

Pentru a-ți arăta calitățile, nu trebuie să fii malițios. Este de ajuns să fii amabil.

Poezia este viață, durere, bucurie, fericire și vis. Este muzica stelelor, frumosul sublim, cântecul fără note, este sufletul celui care scrie, ca o floare când se desface. Poezia, dar al omului artist de a scoate din cuvinte valorile ascunse.

Viața este o luptă între doi adversari: unul trebuie să învingă, celălalt trebuie să trăiască și nu oricum.

Stânjenitor pentru unii, dar la poarta Raiului nu există priorități.

Șefii, și foarte puțini nu se încadrează în această clasificare, sunt un produs social, imuni la cultură, cu largi disponibilități în strângerea averilor și umilirea subalternilor.

Însingurarea omului în tăcerea cuvântului, cu ustensilele necesare, talent, imaginație și intuiție, poate crea în perspectivă un scriitor.

Promisiunea, activitate specific umană, este un mod de a obține ceva. După aceea se poate numi și nesimțire…

În căutarea adevărului întotdeauna se găsește cineva să te abată din drum.

Cuvântul ,,NOU” e o schimbare de peisaj, concepție și stil.
Oul lui Columb – dacă vrei, se poate!

Păcat de oamenii și de țara în care politicienii iubesc doar banul.

De la izgonirea din Rai, suferința a fost legalizată biblic, ca uzanță și obiect de studiu, preluată de guvernele și parlamentele acestei lumi, ca justificare politică și eșecuri legislative.

Cărțile au formă și fond. Unele, însă, au formă și praful uitării.

Întrebat de răsărit, poetul spune că s-a născut odată cu el.

Omul este petală de timp.

Când ți-e lumea mai dragă, viața își încasează datoriile.

A nu se confunda programul păcătoșilor cu cel al lui Dumnezeu.

Săracii cu duhul, biologic, îmbătrânesc și ei. Pot deveni bătrâni înțelepți?

Omul ființă bipedă și rațională poate fi de multe ori și patruped. Numai patrupedele rămân ceea ce sunt.

Doar primul om care a scris nu a putut fi acuzat de plagiat. După el totul se repetă.

Omul ajuns sus, uită treptele urcate. Uitând de fapt că și cei din jurul lui gândesc și uneori mai bine.

Iluzia – castel de nisip strălucitor.

Parfumul teilor în floare reprezintă adolescența, starea de veșnică logodnă, amanți uitați în spațiu, nostalgia tinereții, regretul timpului ireversibil.

Unii oameni se limitează doar la foamea instinctuală. Pentru ei foamea spirituală nici nu există ca noțiune. În golul creat, șarlatanii se cred Apostoli.

Fericirea este singurul diamant care aruncat la gunoi nu mai strălucește.

Să nu spui niciodată prostului așa cum este. Nici nu bănuiești câte cuvinte și sensuri ascunde limba în care vorbești. Pe cât posibil trebuie ocolit.

Când banii se adună grămezi te crezi deștept, iar pe cei din jur îi tratezi ca pe mărunțiș.

Este greu să fii OM în ziua de astăzi, când ziua nu ne mai aparține, iar noaptea este penitență.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share