Fărădelegea lui Călin – Rg


Îmi… nasul. Apa… la robinet.
Determinant al unor fluide mișcări, verb plăcut vederii doar în contextul potrivit. Cu ce impieta Codul de Procedură Penală o formulare simplă, cuprinsă într-un singur alineat: ,,… durata arestării preventive… nu poate depăși 30 de zile… din momentul punerii în executare a măsurii…”? Cu absolut nimic. S-a inventat un Al. 2 în Art. 233 doar pentru ,,Termenul” și ,,curge de la data”. Al. 3 se împăunează la fel de tare cu ,,… o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi…”, când, nefiind literatură (existând în limba română forma directă a verbului, ,,trece”), adresabilitatea era pentru organele de urmărire (aici a dispărut specificarea ,,penală”), ele își pot transfera unul altuia cauza, dosarul cu probe și activități în slujba unei justiții cât mai corecte. Rezultanta? Urmărirea în sine. Rămânând valabil arestul…. La sfârșit o propoziție cu ligamente…. Firești pentru Al. 1, dubitabile pentru Al. 2. Doar primul are în conținut ,,Durata arestării preventive…”, necesară Al. 3, în doi nu există cifre diriguitoare.
Ai zis 30? Trec imediat. Dar mai pot trece…. Deocamdată doar că se poate prelungi, motivat, la propunerea procurorului, dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți, primul, al doilea…, oricum mai de sus ierarhic. Și de-or fi mai mulți vizați, or primi-o ,,bucuroși” cu toții. (Art. 234)
După cine urmează când. La fel ca de la altele la arestul preventiv. Cinci zile înainte, date și ore fixate, prezențe procuror, avocat, obligatorii, audiere inculpat sau nu, în măsura în care este apt și condițiile pot duce la îndeplinire cerința, dosar de consultat…. (Art. 235)
Se acceptă prelungirea? Dacă da, ia nene încă 30 de zile. Și se mai pot încă altele succesive, dar rezonabil și cumulat de maxim 180 de zile. Calculând… cam 7 luni cu cea dintâi. (Art. 236)
Se respinge? Se pune în libertate la împlinirea întâii, numai să nu fie arestat în altă cauză. Caz improbabil. Doar să dea cu barda-n vreunul în incinta locului de detenție. De unde bardă? De la…. (Art. 237)
Fuseră toate acestea în faza urmăririi penale și doar în fața judecătorului ,,de linie”, un soi de inginer ce nu se preocupă decât de problemele tehnice ale procesului. La Art. 238 începe etapa adevăratelor fețe judecătorești, ,,aprodul”, judecătorul de cameră preliminară, și cel al instanței de judecată. Tot ,,zgândărelul” de serviciu umblă cu ,,vicleimul” pe la ușile mai marilor, procurorul, ce le propune același târg. (Legislatorul s-a deșteptat, probabil obosit, a scurtat, nu ca-n alte dăți când zelul l-a determinat să repete cuvânt cu cuvânt și-a scris simplu: se aplică în mod corespunzător 225, 226, 228-232!) Motivație: noi temeiuri.
Și nu mă sperie pe mine. Ar trebui să bage frica-n ceilalți. Țineți-vă bine! Durata maximă… , la Al. 1, 5 ani! Însă mai înspăimântătoare este măsura de la Al. 3, menită să descurajeze total: ,,La expirarea termenelor prevăzute la Al. 1, instanța de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive…” Mai bine-l vâră de la început în închisoare, în 10 ani de prevenție își spală toate păcatele. Poate chiar și 15, 20, căci Al. 3 este ciclic. (Art. 239)
Grijă mare pentru cetățean. Înainte de toate inculpatul are această calitate, în virtutea căreia are dreptul de a fi tratat, dacă nu la locul de depunere, nici în cel al rețelei medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, atunci în spitalele și clinicile Ministerului Sănătății, sub pază permanentă. Iar în bunătatea lui și-n același spirit umanitar, statul îi trece perioada de tratament în același catastif cu zile de arest.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share