Fărădelegea lui Călin – (V=0)nxu


De-ar mai avea gură să cuteze.
Românii lasă garda jos, să mai fie și oameni ajunși la ora păcatelor din vini circumstanțiale, pun capul în pământ și se dau pe mâna vătășeilor de bună voie. Referindu-ne la partea ,,întunecată” (Auzi, auzi! Jon de acum mii de ani are figură mulatră, spre negrul etniei rome!), ăștia sar oral și dacă obiectul sechestrat e-o nimica sau e al altuia (căci vedea-i-aș trudind pentru unul personal), dându-le de furcă celor puși să înscrie nemulțumirile. Mă surprinde că în Art. 253 se precizează aspectele încunoștințării suspect-inculpatului, dar și celor implicați, despre operațiunile posibile cu mărfurile săltate, cum nu apare în alte părți într-o enumerare sub același alineat, cu lucruri cunoscute deja din precedenta introducere în lumea deposedării, perisabilele pot avea acceptul la solicitarea acestora, celelalte nu neapărat, organul poate dispune la discreție de toate bunurile mobile ridicate, înainte de marea finală: hotărârea definitivă. Buba însă se sparge la Al. 3, unde procesul-verbal cu lucrurile rechiziționate poate ajunge, când proprietarul lor este lipsă, până la administratorul locuinței, la portar (ăștia or fi granguri de le stau de pază ușari) ori la un… vecin. Poate și la vreun trecător, dacă nu găsește pe nimeni, fiindcă nu există textual și această ipoteză. Bunurile imobile au statut de trecere în ipotecă, dar și cele imobile.
Să fii și infractor, și păgubit, mai rar. Art. 254 se preocupă de soarta sumelor de bani încasabile de suspect, datorie o așteaptă de la o persoană sau chiar de la partea vătămată, ce vor fi ,,… poprite în mâinile acestora…” Aceeași situație: dacă nu-i de găsit? S-au dacă-i deja legat, cum i-ar putea primi?
Constatare. Tardivă. Au luat, organele, ce nu era al suspectului, cărora li se poate aplica ,,pe nedrept”-ul Al. 1, ca să le restituie judecătorul, altei persoane. Cazul victimei este tabu, doar că deposedarea a fost lansată de inculpat anterior celei statale. Totuși, încifrat: dacă nu îngreunează soarta procesului, justețea. (Art. 255)
Suveranul tot suveran. Face și desface. Ce-a dezbinat îmbină. Ce-a fost anterior restabilește. Dacă schimbarea a avut loc prin infracțiune și dacă e posibil. (Art. 256)
Vin vremuri noi. De aceea se impune schimbarea multor uzanțe impracticabile. Se pune ,,notă telefonică sau telegrafică” citării alternative celei scrise. Veacul este altul. Mă voi lega totuși de un alt aspect de la Al. 2, Art. 257: ,,Comunicarea citațiilor…” Forma primordială e cunoscută, cunoaștere orală sau scrisă. Clar avem o formă pe hârtie, dar la fel de limpede este că forma similară potrivită, Codul de Procedură Penală fiind lege, nu putea fi alta: transmiterea citațiilor. Cei puși să ducă la îndeplinire o sugerează fără echivoc: ,,… prin agenții procedurali… sau orice alt salariat (al organelor…), prin intermediul poliției locale ori prin serviciul poștal sau de curierat.” Toți aceștia execută aceeași sarcină, transportă o hârtie de la expeditor la destinatar. Lucizi de învechirea tehnologică, legislatorii au adus un update modului de aducere la cunoștință în Al. 5 cu ajutorul poștei și mesageriilor electronice, condiționată de acordul beneficiarului. Câte lucruri evidente, însă, pot fi puse în aplicare după voia instanței? Înțeleg obligativitatea Al. 3, dar, în situația ne îndeplinirii sarcinii, a întârzierilor, pățesc curierii ceva? Ori, dacă mesajul publicat în cotidiene naționale nu este citit de cel citat, cine trage ponoasele? Al. 7 întregește termenul comunicare cu ajutorul viului grai, direct, dar pentru următoarea dată de prezentare la ordinele justiției, cu explicarea consecințelor lipsei de prezență. La ultima strigare a articolului se stabilește forma mesajului juridic: ,,… plic închis, care va purta mențiunea ,,Pentru justiție. A se înmâna cu prioritate”.” Un singur neajuns are articolul. La Al. 6 se include și categoria minorilor, numai că doar a celor sub 16 ani. Ca și cum 16 ar fi vârsta majoratului, a deplinei responsabilități.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share