Cotețul cu metafore – Poem amar


Poem amar

Cad din cer elicoptere
Peste suflete stinghere
Iar au murit niște oameni…
Oare noi mai suntem zdraveni?

Ne-ntrebăm-a câta oară-
Câți mai trebuie să moară?
Și de ce ne prețuim,
Numai după ce murim?

Statul, ucigaș de vise,
De iluzii interzise,
Se-acoperă cu hârtie
Crâncena birocrație!

Și în toate câte sunt,
În cer, apă și pământ,
Nu ne mai găsim locul
Și ardem mocnit ca focul…

Ne facem imnuri din plângeri,
Ne rugăm la sfinții îngeri,
Însă, ironia sorții,
Nu scăpăm din fața morții…

Cine poate să ne spună,
Care soartă e mai bună?
Să trăiești mult și anost
Printre lucruri fără rost?

Sau să pleci rapid din viață
Privindu-ți soarta în față?
Să știi c-ai trăit intens
Mai puțin, dar cu mult sens…

Asta e marea problemă,
A omenirii dilemă
Să mori încet, de bătrânețe,
Sau repede, de… tinerețe?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share