Cotețul cu metafore – Plouă…


Plouă…

Afară plouă și e bine
S-au dus căldurile de iad
Și cu mișcări agile, de feline,
Din cer, alene, picuri cad.

Iar norii cenușii se-ngrămădesc
Să-și dea prinosul lor de apă
Peste obrazul pământesc
Brăzdat cu urme-adânci de sapă.

Copacii prăfuiți își fac un duș
Și își arată verdea nuditate
Iar vântul, veșnic spiriduș,
Acuma stă, cu solemnitate.

Trec oamenii încet, fără umbrele
Și vor ca ploaia să le intre-n pori
Pe-o creangă, două vrăbii menestrele
Se-ntrec în triluri, parc-ar fi surori…

Natura toată-i udă leoarcă
De-această-ntârziată ploaie
Am așteptat o veșnicie, parcă
Acum aș încuia-o în odaie…

Să-mi plouă-ncet din când în când
De stropii ploii să mă satur
Vreo două săptămâni la rând
Și-apoi s-adorm cu tâmpla pe un laur…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share