Scriitori de azi – Viorel Dodan – Fragmente (2)


Bizar

Am găsit Eternitatea
îngropată sub un morman de frunze moarte,
căzute din Copacul Vieții.
Da, da! Chiar așa!
Trecuse pe-acolo un măturător
de stele și negăsind stelele
s-a apucat să măture frunzele, cu tot cu ea.
Dacă ar fi știut el ce aruncă la gunoi…
Când am găsit-o, mai avea urmele
Marelui Bang și parcă mai auzeam încă
pocnitura Lui din degete cu care a făcut lumină…
Dacă ar fi știut El ce va ajunge la gunoi…
Nu știu ce să fac cu ea, căci n-am găsit nicăieri
instrucțiuni de folosire a unei Eternități.
Am găsit însemnări despre ani-lumină,
despre bossonul Higgs, dar despre Eternitate, nimic!
Nu e bizar că, acum, după ce-am găsit-o,
nu știu ce să fac cu ea?

04.09.2018

Cal

Ca lumina stelelor
În nopțile caduce,
Ca laptele iepelor
Din stepele calmuce

Ca lutul în ulcele
Și ca răceala-n oase
Ca lama la plăsele
În mâinile soioase

Ca lumea pe sfârșite
Cu toate ale sale,
Ca lupte neștiute
În locuri abisale

Ca luntrea peste apă
De Charon rânduită,
Ca lespedea ce crapă
De fulgere lovită…

02.09.2018

Cale

Ca leproșii, condamnați la moarte,
într-o leprozerie care nu există,
noi așteptăm ca vântul să ne poarte
speranțele de viață narcisistă…

Ca lepădați din brațe de-o Satană,
încă trăim cu iadul în viscere
și cu hemoragia răului din rană,
tot persistăm în decădere…

Ca leșuri putrede care îmbie viermii
la un festin cu carne și umori,
ne consumăm încet, în cloaca vremii
fără măcar să știm, adeseori…

Ca lefegii barbari în slujba Morții,
ucidem tot ce ne-a rămas,
tăiem până și slaba mână a Sorții
care, odată, în sus, ne-a tras!…

24.09.2019

Cazon

Sună trompeta, sacadat, de deșteptare
Scoțând din adormire sufletul recrut,
Ce sare buimăcit din dulcea lui visare,
Din retrăirea timpului ce a trecut…

Mulțimi de alte suflete, la fel se bulucesc
Ciocnindu-se-ntre ele reci și somnoroase,
Să se-ncadreze în acest program milităresc
Sperând să își reia apoi, locul în oase…

S-au strâns aici, fugind din diferite corpuri,
Făcându-și până și controlul la valize,
Și au ajuns așa purtate de… electroșocuri
Sau după multe, nesfârșite, analize…

Își povestesc, fumând la ,,poștă” o țigară,
Între manevre inutile de resuscitare,
Cum vede fiecare suflet lumea de afară
Și unde s-ar vedea la o reîncarnare…

Însă acest repaus nu ține-atât de mult,
Încât să termine povestea fiecare,
Căci încă o manevră a început demult
Și trebuie s-ajungă-n alergare…

Înjură soldățește, aspru, strâng din dinți,
Cu transpirația curgându-le șiroaie,
Iar demonul căprar urlă, ieșit din minți,
Că unul mai timid, a-ntârziat la baie…

,,- Hai, mai cu viață, mișcă-te răcane!
`Tu-ți Dumnezeul care te-a făcut!
Că n-ai venit aici să plângi pe la icoane,
Ridică-te-n picioare, suflete căzut!”

Regretă acum amarnic ieșirile din trupuri,
Într-un acces de frondă și rebeliune,
Văzând cum se târăsc cu miile pe câmpuri…
De s-ar întoarce, ar deveni mai bune…

Încolonate, trec, mulțimi de regimente,
Unite sub aceeași aspră disciplină
Mărșăluiesc posac, și fără sentimente
În căutarea izbăvirii din lumină…

Își cară-n ranițe, frumos împachetate,
Povara lor le-ncetinește mersul,
Păcatele lumești ce le-ar fi vrut uitate
Și-mprăștiate în tot Universul…

Se lasă-ncet uitarea peste aste câmpuri
Pline de rătăciții fără nici o țintă,
Suflete chinuite, căutându-și alte trupuri
Și acel rost pe care-l reprezintă…

12.09.2018

Călătorie

La capătul lumii aș merge cu ea
Și dincolo de el de s-ar putea!
La Cercul de Foc inele-aș forja
Și tot fără martori m-aș cununa!

La cumpăna anilor nu m-aș opri
Aș merge doar înainte, n-aș șovăi,
La curgerea zilelor nu m-aș gândi
Căci numărul lor, degeaba ar fi…

La Cercul Polar, pe o banchiză,
Ne-am face o casă cu o marchiză
La care, prin muncă și osteneală
Îi vom agăța o auroră boreală…

La cântecul stelelor vom asculta,
Dorințe căzătoare vom număra,
Lacteele căi le vom lua la picior,
Noi doi și esența cuvântului dor…

23.09.2018

Căutați-i pe eroi!

Căutați-i pe cei
cărora încă le mai pâlpâie în piept
pe lângă șuierat de gloanțe
fărâma de curaj rămasă neîntinată!
Căutați-i pe ei, adevărații eroi
ce s-au făcut mici într-o țară numai a lor,
acea țară pe care și-au închis-o în suflet,
sub mantaua găurită de baionetele lui Marte…
Căutați-i și cereți-le iertare
pentru tot praful uitării aruncat peste ei,
pentru tot pământul sub care au stat îngropați
de bombele vrajbei absurde…
Căutați-i și ajutați-i să iasă din tranșeele
în care au ales să se apere de
șrapnelele vorbelor, asurzitoare, sfârtecânde…
Căutați-i și dați-le o armă!
Vor lupta cu aceeași nebunie a tinereții
pe care vor vrea să și-o regăsească
agățată în aceeași sârmă ghimpată
unde au lăsat-o pe vremea când pământul
încă nu era sângeriu…
Căutați-i pe eroi!
Ei au răbdarea și înțelepciunea
să ne arate cum se face un sacrificiu…

09.12.2018

Câmp de maci

Ne ținem de mână pe câmpul de maci
E noapte senină când eu tac și tu taci…
Cu roșu se scrie tăcerea din noi
În roșu aprins tăcem amândoi…

Și cerul coboară, se-așează-ntr-o rână
Unit cu pământul ar vrea să rămână,
Macii cei roșii să-i preschimbe în stele
Să-ți poți împleti o coroană din ele.

Pășim amândoi peste cer și pământ,
Purtați de o taină ascunsă-n cuvânt
Nespus, neștiut, fără formă, măiastru,
Uitat pe un colț de lună, sihastru…

Multe pământuri și ceruri se vor ivi,
Fugarele noastre dorințe le vor strivi,
În timpul acesta, în câmpul de maci
E noaptea senină, când eu tac și tu taci…

28.06.2018

Cândva

Când va veni în lume timpul
Să iasă iele pe coclauri,
Când va începe anotimpul
Recoltei frunzelor de lauri…

Când va ploua senin din soare
Și nori vor curge pe pământ
Când va fi vară de ninsoare
Și toate astea-ntr-un cuvânt…

Când va fi muntele în vale
Și fundul mării o câmpie,
Când va fi focul în furnale
Precum o ardere târzie…

Când va fi obosit Pământul
Să-și caute Eternitatea,
Cândva, se va sfârși Cuvântul
Și va muri Umanitatea…

21.08.2018

Câștigător

Am câștigat
printr-o tainică tragere la sorți,
niște potcoave aurite de cai morți.
De asemenea și-o frunză verde de trifoi
culeasă într-o noapte de miercuri spre joi…

Și cineva mi-a zis
că, așa noroc ca ăsta n-a văzut
de când Cerul și Pământul s-au făcut!
Dar eu, pe de-a-ntregul, nu m-am bucurat
de ceea ce-mi spun alții că am câștigat…

Fiindcă m-a întristat
soarta acelor cai care le-au pierdut
dar și a acelui făurar care le-a făcut.
Și a pământului din care a ieșit trifoiul
în noaptea aceea când a început războiul…

Nu știu de ce sorții
au vrut ca eu să fiu cel care câștigă
aurul potcoavelor cailor de la vreo cvadrigă.
Dar știu că pentru verdele frunzei de trifoi
pământului întreg i-am declarat, tacit, război…

02.02.2019

Ceară

Ce a răsărit din vârsta pârjolită
După a tinereții vâlvătaie,
Ce-a rămas din arderea mocnită
A clipei, ca un foc de paie?

Ce a rănit aripa zilei, îndrăzneață
În zborul ei neprihănit,
Ce-a răscolit văzduh, plină de viață,
Vis de Icar neîmplinit?

Ce-a răsucit cuțitul într-o rană
Deschisă de un adevăr,
Ce-a răsunat cândva sub geană
Închisă-n vorba în răspăr?…

Ce a răpus lumina albei lumânări
Pe calea arderii-n vecie,
Ce-a eșuat în secole de căutări,
În întunericul de nebunie?…

23.06.2009

Ceas

Ce-ascunde-n el un om,
Departe de privirea lumii,
Ce-a stat la umbra unui pom
Sub argintiul pal al lunii?

Ce aspră luptă e în suflet
Cu arma albă a disperării
Ce-asediu-nfruntă cu un urlet
La vremea surdă a-nserării?

Ce aspirații spre albastru
Se sting încet și se preling
Ce asimptotic zbor măiastru
E-n două stele ce se-ating?

Ce asfințit măreț de soare
Sub orizont își face pat
Ce-astâmpără niște picioare
Prea obosite de umblat?

06.09.2018

Cep

Ce putredă e doaga de butoi
De-atâtea vinuri ce-au udat-o!
Ce ploi ne putrezesc eul din noi,
Și toată bogăția ne-au luat-o…

Ce pline-s boabele-n podgorii
De fericirea soarelui și-a lunii,
Ce plămădesc iar gust licorii,
Zdrobindu-i apofaticul minunii!

Ce pat de frunze s-o așterne
Peste rugina care va rămâne?
Ce pagini vor îngălbeni, eterne,
În cartea vremilor bătrâne?

Ce poezie va primi iar viață,
Din seva plină de-nțelesuri?
Ce ploi vor scrie încă o prefață
Acestor vremuri de culesuri?

20.09.2018

Cer senin

Când nesfârșirea e destin
În zbor de pasăre, chemarea,
Stau strajă cerului senin
Și inima scrutează zarea…

Între desprinderi de pământ
Și revenirea din albastru,
E lumea strânsă în cuvânt
Și în dural de cal măiastru…

Din focul dragostei de zbor
Suflete însetate se adapă,
Hrănind albastrul înălțimilor,
Unde infinitul stă să-nceapă.

Mereu s-or naște alți Icari
Din creuzetul anilor ce vin
Și vor țâșni din inimi mari
Spre fericirea cerului senin…

20.07.2019

Complet

Eu nu pot fi complet
de judecată în fața voastră.
În primul rând că nu sunt constituțional,
legal constituit.
După cum știți, trebuie să fiu cinci.
Nu trei, nu unul…
Cu doi, mă mai descurcam,
căci, oricum eram bipolar uneori…
Dar cu cinci?!
Iată de ce, eu nu pot fi complet
până nu voi fi completat cu ceilalți cinci
de-o ființă cu mine.
Complet de-aș fi,
aș condamna o lume
la desuetudine!…

28.01.2019

Condamnare

De câte ori ne naștem
în evuri alb-negre,
scâncetele noastre primordiale
despică aerul subțire al vieții
însângerându-l.
Din sângele lui se nasc
fantome anchilozate de nemișcarea
pietrelor uitate legate de gât
după ce-au ajuns pe fundul apei morților….
De câte ori ne naștem
de atâtea ori moare o stea
în căutarea unei dorințe pe care
s-o împlinească.
Ne naștem iar și iar
și nimeni nu ne-a spus,
nimeni nu ne-a învățat
că zâmbetul dimineții
în aerul subțire al vieții,
despicat de scâncete,
e cea mai blândă condamnare la moarte…

18.02.2019

Conjugare

La timpul trecut,
La timpul pierdut,
Simplu, imperfect…
Fără subiect…
Fără viitor,
Neconvingător.
Circumstanțial,
Limbaj nonverbal…
Doar meditativ
Deloc vocativ!
Cred profund, cu patimă,
În banala cratimă!
Precum un imberb,
Îmi caut un verb,
Unul predicat
Excomunicat…
Caut declinare
Și o conjugare
La timpul prezent
Fiindcă sunt absent,
Sau infinitiv,
În definitiv…

01.05.2018

Covor

C-o vor toți, cu disperare,
cu orgoliu, doar a lor,
sperând la iluminare,
e-n firea lucrurilor…

C-o vor pierde din prostie,
într-o furie de moment,
căci trăiesc fără să știe,
e un lucru evident…

C-o vorbesc mereu de rău,
uitând s-o aprecieze,
și doar la sfârșitul său,
încep s-o omagieze…

C-o voracitate cruntă,
o sfâșie permanent,
apoi se plâng că e ciuntă
ipocrit și decadent…

Unii nici nu știu c-o vor
deși, veșnic se agață,
de un colț numai al lor,
din așa-numita… viață!

27.09.2019

Cu inima-n dinți

Alergăm pe pământ cu inima-n dinți,
amarnic, spre locul acela de nicăieri,
locuit, laolaltă de diavoli dar și de sfinți
înconjurați de strigăte și de tăceri…

Aici pe pământ ne visăm toți, regi,
cu dor de averi nesfârșite, nemăsurate,
dar vine vremea aceea când te alegi
doar cu praful de stele însingurate…

Și dacă cineva ar veni să ne spună
dacă e adevărat ce scrie-n Scriptură,
că, dincolo ai parte de soartă mai bună
oricât de păcătos ai fi de la natură…

Oare n-am trăi cu aceeași frică pe-aici?
Oare n-am mai alerga cu inima-n dinți,
după atâtea iluzii și lucruri atât de mici
până dincolo de pragul ieșirii din minți?

26.10.2019

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share