Scriitori de azi – Ștefan Costache Andrei – Ora albastră (3)


lumea-almanah

lumea asta are chip de unicorn.
lumea asta se aude când dorm,
ca o șoaptă de noapte bună,
ca o pată de întuneric,
ca un șoarece de bibliotecă, veste nouă
lumea asta se desfășoară ca o hartă veche.
zâmbetele noastre au aprins jarul;
ostașii au roșit de frumusețea ta
și toate florile au pălit de dorul tău,
prietene, prietenă,
când îmi povesteați la ore vechi,
despre gânduri noi;
nici nu știi cât de grea este noaptea
pe genele mele,
pe visele tale,
pe șoaptele mele,
pe poezia mea…

sens

cuvântul este perfecțiunea din care se adapă,
la orice freamăt de vânt, poezia.
daca este verde, doar cerul mai poate săpa fântâni
în câmpiile catalaunice din care Attila își hrănea
speranțele și caii flămânzi de jăratec.
nu ai nici o vină dacă vara și-a trimis greierii
să cânte abulic, rece cu stropi albaștri de ploaie.

vis

se făcea că era primăvară
și ostașii băteau cuie în
pereții odăii.
îmi doream să ÎL cobor
de pe cruce.
simțeam că mă prăbușesc in lacrimi
Îi simt și acum prezența
în palmele mele arse de dor!
am visat că mă duceam la
școală și că mirosea a fum
de întuneric din cenușa visului lipit
de inima tatălui fiului risipitor.

Înțelegere

Această lume este suficientă
să știu de ce Dumnezeu
și-a întins mâinile
care au făcut Cerul și Pământul
pe un lemn.
O, semn umil care pe toate le vindecă!
Vanitas vanitatum.
Viața mea hazliu se topește,
în acte oficiale,
ca o lumânare vie:
Oamenii vor să meargă pe ape.

părere de rău

Doamne, aș fi vrut să iau, pe umeri,
toate greutățile acestei lumi perfecte.
Nici o povară nu mi-a părut atât de grea
precum Crucea care unea iubirea Ta
cu deznădejdea mea!

truism

poezia costă abrupt
uneori
doar un pahar de vin.

îndemn

ține-mă-n brațe până vei vrea
să nu te mai temi de penele de curent
din orașul în care nimeni nu are curaj
să își picteze sufletul pe garduri.
riști să primești o mustrare din partea
fluturilor care nu mai găsesc loc să treacă
spre egoista mea mirare.

nedumerire

dacă aș fi o albină,
nu-i așa că m-ai pune
să învăț primăvara pe de rost
de o sută de ori
până aș recunoaște cu inima
arsă de dor, plină de polen,
orice adiere de vânt?

Imbold

îmi vine sa dau like că am fost martor cumplit
al spectacolului șarametian de bufoni imaturi! scris
cu viață și moarte în rol de
imberb, cerul avea cap de cretă și poezia
rămânea tremurând de frig in gara de vest.
când se va bate ultimul cui în frica noastră
când se va arunca găina roșcată
în brațele unei babe flămânde și oamenii
vor da năvală la gogoși și la pietre
cu dor voind să se prefacă în pâine,
poezia va rămâne martor desuet
al trecerii noastre în ziua care nu se va termina
niciodată.

reflecție

ne este dor atât de mult de noi
că am vrea să vedem moartea
la Capșa cum citește ziarul despre
cei care au scris cu cretă pe spatele ei
că este o mare fraieră!

hotărâre

această ploaie s-a legat la ochi
cu oameni; îmi este teamă
să îi pun un titlu amar ca o viață.
totuși, am să îi pun în palme un
bilet de bun venit și o păpădie.
nedumerită, ar continua
să ne alunge adolescenții în inimi.
cred că am un singur ochi și e ud,
stau ca un cerșetor și aștept
să pot găsi o fărâmă de suflet
în apa asta neagră în cerul gurii.

ploaia

ca o pasăre zăludă
a cuibărit în visele mele
și a întrebat cât este ceasul.
nu mai aveam nenoroc
să îi leg de aripi.
așa, am numărat vocalele
și consoanele care au avut loc
neapărat pe țiglă.
obraznică,
ploaia se întâmplă ca în 1997
fără să țină cont că ne este foame
de tine,
de mine,
de noi,
de noi…

fascinantă

eșarfă la gât, prinsă cu multe
fire de păianjen;
trecutul, această apă vie din poveste,
ne bântuie pupilele cu ploaie.
alunecă, pe o pânză, lângă litera 5;
știam că potcoavele ei sunt
prilej de unlike pe scena aceasta
colorată albastru de precupeții
care nu ar da un ban să citească
sufletul tău,
în loc de ziar,
la micul dejun,
la micul dejun,
din preaplinul pânzei de mătase.

lumină

ai parfum de stamine.
picuri polen în amintire
și te joci de-a câmpie
și prunduri.
se ridică din luturi
mușuroaie și ciuturi.
peste oameni și lucruri,
doar muguri,
doar struguri,
doar fluturi…

poezia

piază rea, poezia!
m-a ucis de atâtea ori,
cu noaptea legată la ochi,
m-a dezmierdat,
mi-a spus că sunt tare naiv,
că doar tu ești spaima ei,
doar tu o poți ucide,
la rândul tău,
chiar dacă ai fost prima
literă din cuprinsul ei,
chiar dacă tu ai putere
să îmi închizi genele
să îmi închizi genele
cu multă durere,
cu multă și grozavă tăcere…

Accident

mă pișcă o furnică de suflet,
nu știu cum s-a strecurat acolo;
nici primăvara nu știe de unde
a venit, cu sete de oameni, să cotrobăie
după inima ta,
după inima ta
căpruie…

altfel

respiră primăvara duios;
cu șuier de crivăț îți spune
cât de mult te iubesc…
varsă cerneală de lună
peste fruntea ta,
peste fruntea ta…
străzile s-au cumințit
și mi-e milă să pun litere mari;
cine te-ar mai putea goni
din strânsoare…
cine te-ar mai putea chema,
cine ar putea pune noaptea
la cingătoare…
care haiduc, care haiduc…

Primăvară, pot…

Lumină, de când nu te-ai mai bucurat de atâta verde crud?
Ne-mbie el să ne amintim cuminte, de luntre,
de mugurii de salcie vărsați peste altare
la Denia în care Christ se pune în mormânt,
și de polenul care ne îmbie, un veac sa mai dorim
să ne-mplântăm în lanul de secară?
Prea grăbiți treceți, muritorilor,
lângă minunea ce o să se deschidă,
în geamuri amorțite de zăpadă, la primul semn de rouă:
petale de corcoduș, de zarzăr sau de cireș amar.

Tablou de amiază de primăvară

Universul este-n continuă expansiune pe aripile unei buburuze roșii:
Tot soarele se varsă în valuri deasupra elitrelor de mușama.
Din labe de pisică, evadează o muscă amețită de dorul căldurii lui cuptor.
Pe pleoape mă zgârie un singur vis:
Să facem unghii false din florile crescute-ntre trotuare
și să ne punem flori de corcoduș pe lacrimi.
O gâză își întinde peste fluturi pânza.
Se rătăcește luna-n zodii și se face cald
în aspra strălucire a soarelui de mai.
Din humă, strămoșii plămădesc hotare,
și focul, focul împlinirilor de ieri
ne înnoiește sângele cu o umilă oală cu urzici!

Definiție de primăvară

Primăvara miroase a oameni, a semințe
a zbor de grauri, a lut și a sulfină.
Are chip de Christ pe Golgota.
În copilărie mereu a fost, este și va fi
bucurie simplă, veste bună și uneori plouă!
Miroase a pască, a bunici și a laviță nouă,
a ou roșu și a cozonac, a salcie crudă,
și a prohod.
Primăvara este luntrea lui Dumnezeu,
pentru străinii de vise și cer,
plutind către nebănuita toamnă ;
din frumusețea ei se înalță, ca o lună vie-n icoane
în inimi, desculț și bătut peste față, Domnul Iisus.

Aiureală

Cu soarele acelei zile
m-am întâlnit dimineață
cu gând de tăcere.
Răutatea ta, eternă felină,
mi-a sărit în gând.
Pe terasă a rămas
stafia unei poezii perfecte!

Definiție

Polen. Stamine și emoții.
Săruturi infinite. Moină.
Larmă. Curge la streșini.
Plouă. Vrăbii gureșe și petale.
Femei. Dumnezeu zâmbește.
Miresme. Frumusețe și cer.
E primăvară!

Tristețe

Îmi place luna, cu miros de rom,
biscuit în batista copilăriei-paralelă
cu linia ferată de la est la vest!
Încet, cascadorii primăverii au reușit
să mi te trimită în vise!
În brațe, am auzit cântat de cocoș.
Nu mă voi lepăda de răsăritul pesmet-
rotund ca un boț de cașcaval!
Nu plânge, în amonte
strada mi se prelinge în gânduri
ca o primăvară moartă!

Mărturisire

Ți-am furat luna din suflet!
Era, așa, speriată, rotundă și amară!
Avea chipul tău și mirosea discret
a fân.
Am ascuns-o cu frică și cântec
de rapsozii cu chef de lumină
care desenau pe asfalt
vara și alte lucruri ciudate!

?

ce înseamnă stelele care clipesc sticloase pe bolta Bunului Dumnezeu?
au parfum de căpșune și gust de semizeu.
sentimentul meu profund uman are
o foame mare de struguri
și de inimă îndrăgostită până la lacrimi.
în noi se face de vecernie și de lună plină.
au dat iama hoții în litera u
și este tot mai frig lângă alfabetul
cu parfum de lume pestriță la suflet.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share