Scriitori de azi – Nina Beldie – Caligrafii stelare (1)


Caligrafii stelare

Toate scrisorile mele pentru tine
Le-am scris de mână,
cu tocul vechi, din lemn,
ros la un capăt…
Îl am din vremea pe când
rostuiam liniuțe, cârlige, bastonașe și ovale
strâmbe,
între niște linii meschine, conturând niște spații
avare…
Și mama spunea să scriu rotund, egal,
altfel, cum o să scriu cândva o scrisoare
frumoasă
cuiva?!…
Și eu spuneam în minte doar, „niciodată n-am
să scriu cuiva!”…
Am uitat ce spuneam și
Inima mea face exerciții de caligrafie
Scriindu-ți scrisori cu gânduri stinghere,
cu doruri hoinare,
cu visuri nerostite către nimeni,
cu vise netălmăcite vreodată…
Îți scriu de mână, rotund, egal și frumos,
despre iubire,
cu tocul cel bătrân, cu penița care agață din loc în
loc foaia subțire.
Scrisorile mele pot fi citite numai noaptea,
Pentru că numai noaptea ți-am scris,
Cu tocul cel bătrân, ros la un capăt, cu penița
veche-nmuiată în lumină stelară…

Doar

Care Toamnă e mai Toamnă,
Dorurile să le-adoarmă
În cel galben asfințind,
În verdele încă mințind,
Ori în roșu violet
Din tristețe de poet…

Care Nor este mai Nor,
Să ducă departe Dor,
Să îl ducă hăt, în zare,
Să își piardă din culoare,
Drum ’napoi să nu mai știe,
Cât o ține o veșnicie…

Ce Cuvânt dintre Cuvinte,
Să spună câte mai simte
Suflet de Om iubitor,
Vămilor mereu dator,
Tot hoinar după o Stea,
Să îi fie doar a sa…

Doar un Nor și doar o Toamnă
Dor s-ascundă, să-l adoarmă,
Din cuvinte, unul doar,
Steaua să îi dea în dar…
Ca dator să nu mai fie
Nici hoinar o veșnicie…

Inima-mi semn într-o carte

… Frunza pe care am pus-o semn
Într-o carte,
Cea dăruită ție,
Când ai plecat departe,
E toamna din inima mea,
Mohorâtă toamnă,
Fără dragostea ta.
… Atunci când o vei răsfoi,
Într-una din acele zile,
ce nu mai știu să fie senine,
Îți va aminti
Că e timpul
Să te întorci la mine.
… Până atunci,
Oricât ai fi de departe,
Inima mea,
Semn într-o carte,
Cuminte și răbdătoare,
Păstrează vie
A iubirii tale culoare…

Căutând clipa

Tu cauți clipa care a fost cândva…
Și eu, umbra ei, te amăgesc
Cu un „Bună dimineața, Iubire!”,
Venind din alte umbre ale clipelor mele…

Tu răscolești printre cuvintele de altădată…
Și eu, umbra lor, te amăgesc
Cu un „Bun venit, Dragule!”, obosit,
Ca și cum aș fi urcat o mie de trepte abrupte…

Tu îți cauți somn și odihnă într-un culcuș
știut alinător, cândva…
Și eu, nici măcar umbră a lui,
nu te mai amăgesc…
Și într-un târziu, mai târziu ca o uitare,
Robotul telefonului meu îți va spune rece și sec:
„Numărul format nu mai este conectat!”

Tot căutându-te…

Tot căutându-te în clipa cea uitată,
Cea rostuită pe o treaptă neurcată
mi-am rătăcit și gând și dor și simțământ
și am uitat de ce te caut,
cine sunt…

Tot rătăcind în căutarea ta,
Cu ziua, și cu ora,
minutul și secunda
au transformat trăirea-mi în nisip
și sufletu-mi clepsidră – a devenit…

Și tot umblând și încercând
să te găsesc,
eu m-am rugat la Domnu-nalt Ceresc:
– Mă iartă, Doamne! Dă-mi uitare!
Am obosit să-l caut… Pasul
rău mă doare!…

Scrabble

M-ai rătăcit între silabele cuvântului Iubire,
Ca într-un labirint absurd făr’ de ieșire…
Zadarnic literele încerc să le reașez,
Înțelesul menit nu-l mai rostuiesc…

Nu joacă cinstit! – îmi șoptește un gând –
A luat vocalele ca un hoț, pe furiș plecând…
Îmi pare rău!
Va pierde mereu inima ta…
Cu hoțul de suflet, Scrabble, nu mai juca!

Dor în toamnă

Copacii-și schimbă-ncet culoarea
Zăludă, Toamna-n suflet vrea culcuș…
Se uită vara înapoi…
Și-și șterge lacrima pe-ascuns…

Și Dorul meu de tine se tot duce
Și se întoarce iarăși, ne-ncetat
Ca un cocor ce rătăcește drumul,
Nemaiștiind spre unde a plecat…

Fii, te rog, Duminica mea!

Săptămâna-mi rostuiesc din trăire de tine.
Luni începe cu primul mesaj…
Bună, Dragule! Să ai zi limpede!
Marți vine cu răspunsul zilei de ieri…
Bună, Iubito! Tu ești limpezimea cerului meu!…
Miercuri mă trezește mirosul nebun de cafea
La care mă inviți,
La cafeneaua
dintre galaxiile sufletelor noastre…
Joi începe cu un „Alo!” răgușit,
urmat de două strănuturi
înainte de rostire de „Te iubesc!”…
Vineri saltă vesel și
mă scoate din așternutul de vise,
promițându-mi un Mâine cu tine…
Sâmbătă rămâne doar promisiune…
ești plecat cu un tren ce aleargă
printre cuvinte…
Caut o Duminică!
Hei, cine are o Duminică?!
Toate Duminicile sunt ocupate!
Așa sună vocea guturală
venind dintr-un nerăspuns.
Vrei să fii tu, Duminica Mea?
Răspunsul desigur va veni Luni,
începând o altă săptămână
trăitoare de tine!

Un pumn de visare

Suntem un pumn de visare,
de speranță,
de iubire,
de viață.
Suntem clipa unei clipe
ce se vrea Eternitate.
Suntem fărâmă
dintr-un Univers
De suflet.
De iubire.
De credință.
De speranță.
Veșnicia, cea amăgitoare, veșnicie…
Suntem o clipă,
O clipă din clipa
Ce poate mai vine…
Iubire…
Credință…
Visare…
O clipă din cea amăgitoare
Eternitate.
Iubește-mă Azi…
Mâine-i târziu, prea târziu…
Clipă din Clipă
Voi fi…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share