Fărădelegea lui Călin – DDTn


Nu ne mai facem bine niciodată! Cu posibilitatea să-și ducă treaba la bun sfârșit și minusculul intrus.
Privesc lung și galeș la puștime. Tii!, trecu vreme și numai ieri eram un țânc și azi…. Furnicar în plină instituire armată contra proastelor deprinderi. Odârliți, rebegiți – mai bate încă furiosul -, boșorogiți, se scurg valuri, înturmați. Țigănimea înfustată, perechi, șoferimea, cadre pompieristico-milițienești cu gurile până la urechi, comis voiajori, tineret speranțe – scapă cine poate -, femei și bărbăție declinată…. Nepăsare. La 14:41 încă mai răsună freamăt de motor. Și vântul cărător….
Grosul arestului preventiv în Codul de Procedură Penală se circumscrie urmăririi penale. Propunerea – temeiuri de drept indicate, întrunire de condiții -, direct judecătorului de drepturi și libertăți zonal infracțiunii (Art. 224).
În cele trei alineate inițiale, Art. 225 joacă un fel de… fazan, preferabil. Jocul raționamentelor ia fiecare final și-l dezvoltă în debutul următorului paragraf. J.d.l fixează data și ora soluționării cererii de arest preventiv. Data și ora se comunică procurorului și doar de asemenea avocatului inculpatului, căruia i se pune, la cerere, dosarul. Dosarul se studiază. Până aici. Spunem una și gândim alta. Situația Al. 2 e gravidă și prezintă… inepții. Prima deja inserată: ,,bineînțelesul” comunicării avocatului. La început se antamează o ipostază a inculpatului: ,,… în stare de reținere…” Rezoluția ba sau da se dă ,,… înainte de expirarea duratei reținerii.” Secunda temporală obligă procurorul să aducă inculpatul la judecător. De parcă s-ar putea, în starea de față, să nu. Al. 4 afirmă clar: ,,Soluționarea propunerii de arestare preventivă se face numai în prezența inculpatului…” Că este liber ca-n Al. 3, că lipsește nejustificat, este dispărut sau se sustrage… – simple detalii. Al. 5 și 6 se puteau constitui în unul, reducându-se cifre și repetiția vocabulei ,,obligatorie” alocată și părții avocățești ori asistenței juridice pentru inculpat și procurorului, cum în Al. 2 și 3 nu se împiedică nimeni de această comuniune. Al. 7 și 8 cu aceeași hibă. Respectă lanțul logic? (deloc, observație de ultim moment) și se câcâie la bâlbâitul repetiției. Judele-l audiază în Al. 7 și apoi în 8 (,,Înainte de a-l audia…”) îi aduce la cunoștință fapta și dreptul la tăcere declarativă.
… Paloma. Aiaiaiaiai! Măcar atât să fi înțeles, că reținerea nu se-ncuscrește cu arestul preventiv. Există tratamente vindicative, poate doar paliative pentru logica legislatorilor? Nu. Sigur nu. Logica-i în cui, ferită de normalitate, pitită de ochii lumii. Art. 226. Al. 3. Juri că-i dușman cu precedentul. Nu se scrisese clar, că nea J. îi audiază și îi mai comunică dintre cele ale arestării, motivele invocate de organele de urmărire? Să nu mai coincidă cu ,,… motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.”? Și-n ce idiom i-o fi tălmăcit toate astea înainte de dispunerea soluției dacă abia acum, la comunicarea ei, se amintește de ,,… limba pe care o înțelege…”? 30 de zile.
Să fie pedepsit, merită! Da’i deplâng soarta. Nu acum. Mai spre final. La Art. 227 are o șansă de îndulcire. Respingerea, posibilă, hotărâtă de prim judecătorul situației ante pronunțare de sentință, trece inculpatul la nivelurile inferioare, restul de patru de la Art. 202.
Papagalicește Art. 228 nu se dezminte. Al. 1 iar cu limba, iar cu după de s-a luat măsura, iar cu de îndată, să nu cumva să uite inculpatul pentru ce arestuirea. De trei ori în trei învecinate articole? Lecturând în avans acum trei (!) zile îmi notasem pe marginea Al. 2 o întrebare: ,,Dacă nu știe să semneze, nu că nu vrea, ce consemnează procesul verbal sau ‘moaie deștul în tuș?” Însumând încă una: proces verbal la proces verbal că nu? Și-l înștiințezi de contestație de la prima înfățișare cu mister J.. Peste ele acela care se scrie la anunțarea familiei sau altei persoane desemnate. Au haz, să se râdă, deci. J. anunță familia la Al. 3, dar și inculpatul la Al. 4. Știți când? ,,Îndată după introducerea sa într-un loc de deținere…” Contextul pare bizar, stipulat fără o pregătire prealabilă despre bucătăria întregului set de operațiuni. Abia pe la Art. 230 catadicsesc. Ceea ce înseamnă că n-am apelat la destinderea mușchilor faciali degeaba, inculpatul trebuia să știe de la început, căci a fost deja încunoștințat.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share