Fărădelegea lui Călin – Iφc


A noua.
Dacă nu avea Codul de Procedură Penală înainte de concepere dublul lui 215, unde se făcea referire la cât durează controlul judiciar? În cele 6 alineate abrogate la fratele-i? Tot ce se poate, fiindcă de găsit originalul pe internet ai șanse zero, circulă doar modificatul la zi. Bănuiesc că și-n legea ce le aruncă la coșul inutilității formularea este aidoma: Al. 10 se abrogă…. Dar ce anume, nu. Aflăm că poate dura 2 luni. Nici nu trebuie căutat prea departe și deloc, de aici se poate intui că o prelungire iminentă va fi înscrisă, căci românul și tragerea de timp sunt rude apropiate. Imediat la Al. 2. Plus încă 60 de zile la fiecare lungire nouă, cu temeiuri justificative, după regulile ce le impun articolele abandonate recent. Tevatura obișnuită, cu cel 48 de ore…. Avem iar de furcă, mentalitățile și ierarhizarea e anapoda. Procedăm la aceeași discuție avută…. Urmărirea penală este incipitul, chiar judecata, până la pronunțarea definitivă, nu este corect să folosească termenele maxime ale pedepsei pentru a impune un număr de zile, luni sau ani suspect-inculpatului ca să-l controleze, doar analizați situațiile posibile: este învinuit de furt, complicitate la… a căror pedeapsă cumulată – zic un număr oarecare – ar ajunge la 7 ani și sentința, după consumarea actului de justiție, îl achită sau îi cere o amendă. Prostul stă până la 2 ani la mâna organelor fără meseria profesată până atunci, fără să meargă la domiciliu, fără să șofeze, închis în anumite limite, cu aparatul de monitorizare permanentă, a pierdut periodic sau săptămânal timp ca să se prezinte la poliție, procuratură, judecător…. Cum mai recuperează timpul, onoarea, banii pierduți? Acest Al. 6 se auto-pronunță și greșește cronologia în a doua parte, cei doi ani îi alocă distributiv întâi detenției pe viață și apoi închisorii mai mari de 5 ani. Incorectitudine mare și-n privința celor 2 termene, până la 5 ani – pedeapsa presupusă – avem supraveghere până la un an, iar ce depășește se poate lungi la 2 ani. Însă ăștia-s nimic pe lângă ce oferă judecătorul plin (Al. 7 adună camera preliminară și judecata și le închide în maxim, iarăși, de 2 luni de control judiciar) în primă instanță – adică acest plus lexical schimbă radical datele problemei nefondat: ,,… termen rezonabil… nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.” Mă, tată…, e nebunie curată!
Banul jos! Unde am citit…? Chiar n-are…. S-a ajuns la schimbul, necinstit, cu libertatea individului certat sau nu cu legea. Să aplicăm și noi, românii, principiul juridic conform căruia până la dovedire toți suntem nevinovați. Art. 216 îndeplinește formalitatea deschiderii secțiunii (mare, cu 217 sunt două!) controlului pe cauțiune. Își permite un singur lucru, să lase organului…, judecătorului de cameră preliminară și instanței de judecată hotărârea valorii acesteia. Cât o vrea….
Un minim se stabilește la Art. 217, la Al. 2: 1000 lei. După gravitate, situația materială și obligațiile legale ale inculpatului. În afara depunerii ,,… unei sume de bani determinate la dispoziția organului…”, infractorul trebuie să constituie garanții reale, mobiliare sau imobiliare care să acopere o limita fixată. Cu posibilitatea confiscării acestora, dacă se dispune arestul preventiv sau arest la domiciliu – Al. 5 – pentru încălcarea condițiilor impuse la Al. 9. Cazuri fericite, de restituire, la Al. 6 și 8. Al. 7 o spune pe șleau că de fapt sumele și imobiliarele, ca și mobiliarele, sunt practic la dispoziția statului, nu acoperă despăgubirile, cheltuielile judiciare și amenzile, cu puțin noroc se face stăpân pe ele.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share