Cotețul cu metafore – Planeta Făgăduinței


Planeta făgăduinței

Acum, de când am început să-mbătrânesc,
La nemurirea lumii încep să mă gândesc
Și chiar mă bucur când văd și aud lucruri,
Cum că s-ar fi descoperit alte ,,pământuri”…

Cică, vezi Doamne, a anunțat acuma NASA,
Cam unde-o să plecăm, precum melcul cu casa
Ei cică tocmai au descoperit șapte planete
Și au anunțat tocmai în zi de Dragobete!

Se pare că Pământul ăsta nu mai e de-ajuns,
Deși multe mistere-n el mai sunt de nepătruns.
Cu toate că, de când pe el trăiește omenirea,
Nu și-a găsit aicea nici locul nici menirea…

Acuma, io, bătrân, cuget așa, ca prostul,
Că n-aș pleca de-aicea! Nu văz rostul!
Oricât aș vrea de lumea asta ca să scap,
Nu m-aș simți în stare s-o iau iar de la cap!

Și-apoi, de unde știu c-o fi cu mult mai bine,
Pe un ,,pământ” din ăla nou, poate nu e de mine!
Și cum s-or aplica acolo acele legi funciare,
Încât măcar acolo să aibă loc de casă fiecare?

Aș prefera, dacă mă mut, planetă lângă Soare
Că poate n-am acea centrală cu gazeificare!
Și aș mai vrea să am acolo o poziție bună,
De preferat, să fie cât mai aproape, lângă Lună…

De ce mai lângă Lună, poate vă întrebați?
Ei, asta, doamnelor, e treabă de bărbați!
Că, mie, dacă-mi cere soția Luna de pe cer,
Să fiu cât mai aproape, să pot să i-o ofer!

Dar, până ajung și io să îmi aleg planeta,
Poate-oi ajunge acolo mergând cu bicicleta!
Că nu știu, de-oi putea trăi atâția ani-lumină,
Câți mi-ar lua să merg cu sonda pe… benzină!

Și ar mai fi un lucru ce încă nu-i elucidat:
,,Pământul” ăla nou, o fi cumva… retrocedat?
Că te trezești că vine vreun urmaș de rege
Și ne explică el c-acolo nu e nici o lege!

Că o să ia doar pentru el planeta toată,
Fiindcă e de la tac'su, cât vezi cu ochii roată!
Se face dracu' anarhie pe toată Galaxia
De-ajunge o planetă precum în România!

Și dac-o fi să plec acolo-n stele verzi,
Aș vrea să am acolo, pășune și livezi,
Să-mi susure în curte, un izvoraș frumos
Că io nu plec așa… io sunt pretențios!

Mai vreau vreo două-trei comete deșirate,
La ore fixe să treacă cu regularitate
Să pot să mă trezesc mereu bine-dispus
Chiar dacă Soarele demult e la apus.

O altă opțiune importantă, pe care o solicit
(De ea mi-am amintit și tare mă felicit!)
Ar fi s-avem ,nelimitat” direct cu Dumnezeu
Fiind acum aproape, n-o să mai fie greu!

Vom discuta cu El în fiecare zi, de toate
Iar El dorințele ni le va-ndeplini, că poate!
Astfel încât Îl vom vedea cu toții, negreșit
Și se va lămuri dilema Existenței, în sfârșit!

Și dacă om mai vrea să părăsim planeta,
Aș vrea să fac naveta cu… naveta!
Dar vreau ca în naveta aia spațială,
Să nu mai fie, ca acum, înghesuială…

Dar, mai întâi și-ntâi, am o dorință:
Să se întâmple asta, dacă-i cu putință,
În timpul vieții mele, asta, pământească,,
Să prind puțin și din ailaltă, cea… cerească!

C-am auzit vorbindu-se la o pomană
Cum explica cu multă vervă o cucoană,
Că anul pe planeta aia-i mult mai lung,
Și de-aia zic c-aș vrea mai repede s-ajung!

Ca anii ăștia de-au rămas de i-am putea lungi,
O mare bucurie pentru cei ca mine-ar fi!
Ce bine-ar fi ca viața noastră trecătoare,
În ani-lumină de s-ar putea să se măsoare!

Ei, dragi mei, cam acesta mi-este planul
De-o fi să plec acolo, aș face-o și la anul!
Dar de n-o fi să fie, curând ca să se-ntâmple,
O să aștept pân-oi albi de tot la tâmple…

Până la urmă, la finalul vieții noastre,
Se spune că vom fi tot printre astre…
Numai că-n pământeasca noastră existență,
N-om ști dacă va fi vreo diferență…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share