Cotețul cu metafore – Piața Înfrângerii


Piața Înfrângerii

Prin geruri albe, aspre, aburinde,
Pe sub slogane, suflete icninde,
Se strâng în cetele speranței,
Aprigi contestatari ai ordonanței…

Ei tot mai văd triumful conștiinței,
Al simțului dreptății și credinței,
Cu inimi pure și pure idealuri,
Se strâng în Piață, valuri-valuri.

Își strigă indignarea și revolta,
Încât și cerul își coboară bolta,
S-asculte vrerea norodului modern,
Trezit din somnul ce părea etern…

Ce forță neștiută nouă îi unește?
Ce nimfă eterică îi ademenește?
Și cum, ca la un semn, așa unire?
Cum și de unde atâta îndârjire?

Deja-i prea mult o altă întrebare,
Mulțimea-i vie și-agitată ca o mare!
Și precum marea în tulburarea ei,
Și cei din piață, par mare de scântei…

Scântei de spirit și de rezistență,
Ce vor s-aprindă totul, în esență!
De la scânteie speră să aprindă focul
Care va mistui din temelie totul!

Sistemul și cutuma, se vor arse,
Să nu trăim în nesfârșite farse,
Să ardă-n focul iadului cu toții
Și mincinoșii, lașii dar și hoții…

Însă sistemul iute se transformă
Iar ordonanța ia o altă formă
Precum din capul unei hidre, retezat
În loc îi cresc mai multe, imediat!

Aruncă-n luptă minciuna, dezbinarea,
Neîncrederea dar și manipularea,
Încât scânteia celor strânși în piață
Pălește-ncet, stingându-se din viață…

Ajunge încet-încet în banalitate,
Roasă din interior de vanitate,
De viermele lehamitei și nepăsării
Pierzându-și strălucirea visului schimbării…

Victoria rămâne, astfel, doar o piață,
În care s-a mai petrecut un fapt de viață
O clipă, un ideal cu aripi mari îngeri,
Căzuți în disperarea unei noi înfrângeri!…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share