Spații Culturale nr. 68 – Râmnic, mon amour!


Conversam, mai deunăzi cu niște prieteni, pe teme urbane diverse. între ele, maidanezii mici și mari, cu cercel în ureche, urni evadați de la Centru, alții strămutați de suflete milostive de la sat la oraș (orice s-ar spune, pe ulițele târgului tot mai găsești aruncat un biscuit, o coajă de pâine, ceva de ronțăit fie iarnă, fie vară, cât să-ți duci traiul de lătrător și să nu atentezi la vreun crac de pantalon sau, Doamne ferește, la vreo gâscă. rață sau găină călătoare din poiata gospodarului fix în șanțul cu verdeață târzie de iarnă din fața blocului). Au dispărut maidanezii! Ce-ați făcut, dom’le, cu ei, că nici pe centru, nici la gară, nici pe dig, nici la „măgarul între oi”, nici pe mașini, nici sub mașini, în fine, nicăieri, pe tot cuprinsul, mai ales de sărbători, n-am auzit schelălăit festiv, nici lătrătură înverșunată, nimic din atmosfera aceea vioaie și matură care să marcheze trecerea dintr-un an într-altul, dintr-o bucurie (la dușmani să fie) într-alta. Păi să nu zici, cu tristețe existențială, geaba pocnitori, geaba petarde și artificii sub cerul înstelat și nemilos, rămas închis și anul acesta, dacă n-a avut cine să le latre măcar un pic, de noroc și voie bună?
În prima zi a anului, dimineața devreme, în drum spre biserică, am avut senzația stranie că merg printr-o cetate părăsită de prădătorii care i-au lăsat pe străzile de-un cenușiu speriat ca penele de vrabie flămândă doar petice, peturi, ambalaje de la petardele aruncate în văzduh, rare sticle de spumant ieftin și alte mărunțișuri de sezon. Mi-am amintit de gașca de băieți cu blăniță sură ori ciocolatie din pragul covrigăriei de pe centru, de cei de la sediul ANAF, de cei străjuind, plini de purici și egoism, intrarea în singurul nostru parc, și el, de un pustiu bacovian, de vreme ce până și ciorile din copacii lui au migrat ele știu unde, probabil că la Buzău, oricum, capitală de județ, deci ceva mai ospitalieră cu viețuitoarele urbane. N-aș spune că m-a pocnit dorul de câinii care obișnuiau să umble în urma mea, semi agresivi din cauza foamei, ușor de calmat cu trei covrigi și-o vorbă bună. Le-am constatat lipsa, parțial bucuroasă că nu-i mai văd, parțial tristă ia gândul că exclus să fi dispărut din cauze naturale.
Că n-a fost tocmai o apocalipsă canină aveam să aflu la două săptămâni după sărbători, când, în miez tulbure de noapte cu lună plină, am auzit, ca prin vis, lătrături înverșunate: unele pe ton baritonal, de potăi mature, altele virând spre octavele înalte atinse doar de cățelandrii-tenori. abia ieșiți din adolescență și dornici de maidan cu dragoste, plus câte un scheunat de javră mică și plângăcioasă, smulsă de la sânul mamei și nimerită într-un alai de cerberi și mutanți. Așa o zarvă, așa un freamăt doar pe la nunțile-botezurile-înmormântările din comunitățile de etnie irelevantă, bine înfipte în peisajul nostru urban, am mai auzit/întâlnit. Din fericire, alaiul era doar în trecere de undeva spre altundeva, oricum, nu prea departe, că Râmnicul e cât să-l înfășori într-o batistă și să te minunezi că nu-i cât Parisul. S-au întors maidanezii? Or fi prietenii regretați puțin, care-au plecat în voiaj de sărbători? Or fi alții, din triburile sătești, aduși până la periferia târgului cu BMW-uri second hand și lăsați să descopere, prin forțe proprii, drumul spre inima caldă ca un covrig a târgului? Greu de spus. Oricum, printre atâtea vești proaste cu care a început anul, despre morți, răniți, accidentați și bețivi în trafic. întârzieri de pensii și salarii, școli care se deschid dar nu se știe de ce, stropiri cu agheasmă și leacuri băbești care omoară mai lent decât cele din farmacii, plus alte și alte informații inutile despre viitorul personal, al patriei și al Râmnicului, faptul că străzile noastre vor fi iarăși cum au fost și mai mult decât atât nu poate decât să ne mai însenineze un pic. Căci, nu-i așa?, bine zicea un cantautor și activist de mediu: ,,Iubiți-i! Și câinii vagabonzi/ Sunt mai cinstiți și uneori mai lorzi”. Întrutotul de acord.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share