Propoziții pretențioase – Alunar


Ce întrebare? Adică numai telefoanele să vină din China?
Să te ferești de boală ca bețivul de apă. Bubele de la Coroana. Poveste.
Ca-n videoclipurile cu fete frumoase. Decapotabila, camionul decoviltirizat, mă stârnise la ridicat capul deasupra cabinei. Cinsprezece secunde cu zâmbetul pe buze, cu părul – crescuse deja, suficient cât să zburde – în ventilația nebunei curse a șoferului. Cu gândul….
A oprit în fața porților. ,,Adunarea pe platou!” Platou? O curte… betonată și-n jur…. ,,Dezechiparea!” Adică…? Da, până la piele. Acolo? Afară, la doi pași de șosea? ,,Da’ ce te codești, soldat, ori crezi că n-am mai văzut…?” Parcă de ei ne feream? De vreo mândră cu altiță, dobrogeancă, rătăcită la capătul satului. De-am fi știut atunci în ce fundătură ni se scrisese sentința. Se făcuse deja întuneric. Abia trăsesem pe noi chilotul și maioul. Ce lepădasem se transformase în două boccele uriașe, confecționate din două cearceafuri, încărcate în același mijloc de transport ce ne depusese în pustiu. O noapte… ciudată. Rămăsesem afară, așteptând în prima seară de cireșar rândul la magazie, după un drum ce șerpuia prin beznă, necunoscut, să fim echipați, dar nu înainte de-a ne curăța de ,,ifosele” ardelenești și alte depuneri printr-un duș….
Nici la Florești nu beneficiasem de băi domnești, dar aceasta nu putea primi măcar denumirea așezată între ghilimele. O cambuză de ciment, despărțită în patru compartimente, două holuri micuțe, depozitul de îmbrăcăminte și spălătorul, văruite clasic, cu bidineaua, nefinisate, cu rețea de apă ce se încheia în câteva locuri cu câte un ștuț de stropitoare. Ca să le atingi nu-ți trebuia cine știe ce alonjă, te înălțai pe vârfuri ca să te ,,alinți” 30 de secunde în perdeaua de stropi. ,,Alții la rând. Mișcă!” Vocea….
De-aș fi evaluat bine emitentul ei, aș fi făcut din noaptea aceea una albă. Aș fi cerut audiență la comandant. Mai mult, m-aș fi târât la picioarele Cobrei și în genunchi aș fi pornit o lăcrămație tânguită în toate registrele, de la bariton la altist și sopran, să mă audă și mă aducă înapoi în civilizație. Ce dacă m-ar fi mai altoit cu nuiaua sau paftaua centurii? Mi-ar fi trecut, iar diferendul s-ar fi stins în mai puțin de o lună.
De-aș fi ciulit bine urechile. Știind cât contează alpina altitudine vocală în stabilirea caracterului. N-aș mai fi adormit ca pruncul, n-aș mai fi visat raiul pe pământ și nu m-aș fi amăgit că am scăpat de dracu. Dădusem de…. Iad. Cu cazane de smoală, cu tartori, cu penitențe veșnice.
Știu că derutează titlul. Aduce a veverițe, a foșnet de frunză-n pădure, a liniște și pace. Din contră. Nicio urmă de pădure, ,,veverițele” se hrăneau cu smocuri de iarbă pârlită și sughițau în dialect măgăresc, zgomot infernal de pustiu și război. Total. Dușmanilor, noi, li s-ar fi servit din zori până-n seară laptele cucului, aliori, catran și carceră.
Programul devansat ne-a luat prin surprindere. Început în forță, cu bâta pe post de limbă de clopot în burdihanul ușii dormitorului. Buimaci, fără niciun indiciu privitor la oră, ne-am îngrămădit spre ieșire. De acolo, unde? Uitasem cine sunt, de ce mă găsesc în acel loc și de ce sunt fugărit. Spre…. Spălător. Care?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share