Fărădelegea lui Călin – WL


Căutarea-n măruntaie e de bun augur. Mort să fie, c-om afla cine i-a venit de hac.
Neașteptată trecerea de la cele mișcătoare la inerte și pe veci irecuperabile. Un minim proces de ,,felurire” a investigațiilor putea introduce cititorul ușurel în speța cercetărilor criminale. După casa de nebuni, direct la morgă. Mă mir că nu le-au dat sarcină angajaților proprii, după cum multe mai întreprind angajații organelor de urmărire penală, atoateștiutori, să-și dea cu părerea de-a fir a păr cum și-a găsit sfârșitul persoana…, ci – chiar și așa, un ,,poate solicita” creează premisele unor investigații corporale interne de casă – unui medic legist. Mă amuză – și despre morți doar cât să nu execute mișcări geometrice post-mortale – un punct dintre cele ce compun raportul autopsiei, spus așa, ,,felul morții”, pare mai curând meniu de restaurant. De-ar ști ,,dânsa” cum i se tot zice pe nume: deces, crimă, violentă, accidentală, naturală…. Numai că aici nu se face o astfel de listare, coerentă, precisă. Nici nu văd cum, înainte de dispunerea începerii disecării și analizelor, abia la urmă află toată lumea în amănunt cauzele, agenții vulneranți – o noutate -, identitatea – sub sintagma, nesupusă definirii, ,,profil genetic judiciar” – și alte câteva chestiuni tehnice despre ba persoana decedată, ba cadavru. O inconsecvență deloc confortabilă. (Art. 185)
Unghiul schimbat față de azimutul poziției din coșciug și onorabila groapă ce și-a primit creștinește păcătosul capătă valori diferite în varianta exhumării și-și schimbă și reperul: ,,… se face în prezența organului de urmărire penală.” Un bravo Art. 186. Atât de degajat, cu o enumerare de motive fără niciun nou paragraf. Se redă momentan luminii trupul… pentru cauzele fixate în raportul autopsiei. Altfel, la ce l-ar mai tenta să mai rânjească încă o dată semenilor?
Totul pentru justiție. Opinam cândva care mai este statutul decedatului după radierea din registrul evidenței populației. Am aceeași părere despre fetus. Și una contrară, ajutătoare în acest Art. 187: să fie declarată ziua de naștere de la fecundare, să primească fiecare individ între 7 și 9 luni la vârstă, cât să devină autopsia pe nenăscut una cu subiect determinat: Popescu Ion, ,,vârsta intrauterină – 4,5 luni, filiația – Maria și Gheorghe (ori o mătușă de-a doua!). Pentru cei născuți un adaos: nașterea – viu sau mort, viabilitatea, durata supraviețuirii imediat după, îngrijirile medicale extrauterine.
Linia vieții: nebunie-moarte-intoxicație. E tu-i la Art. 188. Măcar o scurtă trecere în revistă: i s-a toxifiat organismul din pricina altuia, a lui, din a naturii, a universului…. Și ce-o fi acea ,,… suspiciune cu privire la producerea unei intoxicații…”? Se vede pe el că nu-i în ale bune, se-mpestrițează, se congestionează, leșină, nu este suficient să existe o astfel de bănuială, ci o certitudine, și înainte, și la încheierea examinării. Și Al. 2, cu produsele suspecte…. De folos, dar mai de folos ar fi toxina din corp. Până adu brânza, ce-are brânza, moare ,,clientul”.
Inducția-i dușmanul rațiunii imediate. Trunchiate, unele fraze se transformă în adevărate aberații. Dați în ei, în mine dacă nu vă cade cumsecade la mațe demonstrația. În acest al 189-lea articol se ivește o dublă posibilitate la Al. 1. O singură scânteie de normalitate ar fi redus variabila la mai puțin de jumătate din închipuire. ,,Examinarea medico-legală a persoanei în vederea constatării urmelor și consecințelor unei infracțiuni…” Word with word traducerea se poate rezuma…. În Codul Penal, omologul și complementarul acestuia, de procedură, consecința se numește vătămare și urma cam la fel, căutarea acestora, precizându-le efectiv, crea examenului un domeniu real de acțiune. În Al. 3 există premisa celor indicate, sub forma ,,leziunilor traumatice”, dar dacă vorbirăm de infracțiune, denumirea ei, enumerarea câtorva particularități, indicii, necesare ,,compărerii” legale în fața completului… medical produceau numai bine globilor oculari. Și intelectului. Or ști ei cum și cu ce se ocupă acest domeniu, dacă se limitează doar la rănile în sine, la vedere sau interne, ori aceste leziuni se întind până la cele cerebrale cu urmări psihiatrice momentane sau definitive. Tot Al. 3 are o alternativă la controlul fizic, regular: ,,… în baza documentației medicale puse la dispoziția expertului.” Nu pipăieli, nu sânge, nu lampă și lupă, eșantion de piele sau expunere la aparate. După ,,băbeasca” cu acte, clarviziune. Medicul legist are de scris în raport, fără chestionări ale victimei (nu figurează cu anamneză), data lezării. Ori vreo păsărică-n șoapta ei…?
Din Art. 190 extrag doar o ciocnire inevitabilă de extreme: legal și nelegal. Al. 2 permite judecătorului să înlocuiască consimțământul persoanelor de examinat fizic cu al său. Al. 5, cel care trece, în regim de urgență, de semnătura îndiriguitului, a mai înaltului ierarhic, la final se pronunță pentru excluderea probelor când se încalcă Al. 2. Și ce stipulează? Exact ce evită Al. 5: acordul expres al judelui. În prima parte și apoi la Al. 9, se trec în revistă cerințele mele de la articolul 189: examen intra și extra corporal și mostre, printre ele și probele biologice (sânge) aparținând alcoolizaților șoferi. De semnalat cei 10 ani de păstrare a eșantioanelor biologice în institutul unde s-a prelevat și personalul Poliției specializat, în stare să recolteze prin metode neinvazive.
N-am aflat nici în ceasul 191 definirea profilului genetic judiciar. Articolul vorbește despre cine dispune expertiza, unde se efectuează și ce folos au probele biologice în identificarea profilului….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share