Cotețul cu metafore – Nostalgie


Nostalgie

Fiind copil, ades cutreieram 
Și mă-ntorceam acasă la ceas de seară. 
Și nicio grijă chiar n-aveam
Decât a doua zi să vină iară.

Aveam în nări miros de iarbă crudă
De vânt ștrengar și nalbă creață
Fugeam pierzându-mă prin iarba udă
Credeam atunci că asta-i viață.

Dar timpul a trecut în grabă
Luând cu el parfumu-acelor zile
Azi am uitat acel miros de iarbă
Ce-a fost, nu va mai fi, copile!

Copilul care-am fost odată
E-ascuns adânc într-un ungher
Doar foarte rar mai iese, se arată
Și-atuncea însă-i prea stingher…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share