Propoziții pretențioase – Alicii


Pentru conformitate, folosiți cu încredere….
Motivant. Să ieși din orice uniune, să pui lacăt pe păsările cerului în colivia stratosferică. Drin dragoste de viață. Facerea, în etape și pe criterii, a avut un scop nobil: pământului, feliat zonal, ofertant de beneficii și reguli specifice, o arondare cât mai largă de specii. Negrii cu leii, asiaticii cu broaștele, amerindienii cu ulii și albii cu porcul. Ăi polari cu ursul. Concluziv, fiecare cu ce i s-a dat în pază și apărare.
De azi pe mâine pare imposibil să predai ștafeta și materialele înscrise în administrare și păstrare. Doar în almare zăceau sute de articole de uz zilnic și săptămânal, ziarele armatei, caietele organizațiilor și câteva îndrumare socialiste. În magazie, rafturile erau țepene de dosare vechi, de cerneluri și tușuri, vreo două instrumente muzicale, suluri de coli mai mari de formatul A0, steaguri, aparatură diversă casabilă. Carul de materiale aferent dotat cu cort și accesorii, lopeți, târnăcop, cazma, lăzi pentru plasele de camuflaj…. Birourile, cluburile, stația radio propriu-zisă – pupitrul semihexagonal, amplificatoarele, panoul de comandă al difuzoarelor împrăștiate până la poligonul de instrucție, magnetofonul, benzile… -, un alodiu întreg în proprietatea momentană a grupului secretarului de partid, parcelă ce nu putea încăpea pe alte mâini, oricât ar fi sugerat și și-ar fi dorit…. Ce era însă acest șef de stat major? Un subaltern al comandantului, un șef peste ofițerii și subofițerii fără efective în comandă, peste cei de la birouri, un adjunct la conducerea unității în lipsa mai marelui, mai micii în fața uriașului secretar de partid. El cu ale sale, noi cu ale noastre. Oricât i-ar fi permis funcția, ,,alteța” sa Cobra se limita vasal la permisiuni din partea lui Ursulescu pentru a mă însărcina în vreun fel. Altcum se împiedica de această barieră și renunța. Mi-l închipui, cu ochelarii aceia fumurii aruncând scântei, scrâșnind dinții și bătând violent cu pumnul în birou, afurisindu-mă și promițându-mi răzbunare. Desele contre, refuzuri și puneri la punct în prezența unui ,,alofon” militar prevesteau furtuna și măsura disperată de a nu mă mai avea în preajmă. Socotind azi ura-i nemăsurată, planul urzit sistematic, găsesc personajul bolnav psihic. Ca multe altele cunoscute în intervalul ce a urmat.
Urmarea. Am fost alocat gloatei, inșilor dedicați muncilor industriale, celor patruzeci de ,,hoți” – aluzie întrucâtva adevărată, jumătate dintre ei aveau antecedente penale diverse, până la ,,giugiuleaua bârzoiului” de pasăre-ntr-un caz; număr real -, alipit eclectic, de conjunctură renegaților, încorporați de maximă urgență, supuși unei semi instrucții, cu a.m.r.-ul ținut cu înfrigurare de toate cadrele, nerăbdătoare să scape de pata de pe obrazul imaculat al unității de frunte.
Lor, patru Ali Baba sortați din pleava bateriilor: un prostănac – Nițu -, un bolnav – concetățeanul meu Robiță; alaltăieri, Vineri, l-am întâlnit la gară; tot suferind, tot jurat să nu muncească niciodată -, fostul responsabil al găștii de ,,bandiți” și eu.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share